Wednesday, June 24, 2015

Noii martiri ai mediei sociale

Astazi am vazut un clip in care 5 politisti americani petrec multe minute omorand un om. Nu stiu al catelea clip de genul asta este si nici cate minute stau aia peste un tanar alb schizofrenic si non violent pe care il bat cu lanternele in cap, il electrocuteaza de 5 ori si ii fac fata terci de asfalt. "Smash his face to hell", cum s-au exprimat chiar doi dintre calai, gasiti nevinovati de justitia americana, desi amaratul ala a murit in urma tratamentului aplicat in plina strada. Mi s-a facut instant greata. Cinic, poate, nu din cauza chinului ireal la care asistam stand confortabil, la aer conditionat, cu o cafea alaturi, ci din cauza ipocriziei care ne fundamenteaza societatea asta multilateral dezvoltata, de larg consum, democratie si apararea drepturilor omului. Societate care nu s-a schimbat deloc din timpuri vechi, dar care beneficiaza de o poveste de milioane si o poleiala care ia ochii tuturor.

Ca sa fie foarte clar, asta nu este un articol politic. Asta este un articol care priveste felul in care noi am ales o cale, o forma de organizare care presupune sacrificii la care asistam in direct inca din antichitate. Astazi ne prezentam noua ca fiind evoluati si sensibili, ne dam peste cap cand cineva omoara caini, dar ne doare in cur de ceea ce facem propriilor nostri semeni. Asta m-a uimit mereu. Am inteles cum functioneaza fenomenul, dar inca ma uimeste.

Astazi, uitandu-ma la filmarea aia share-uita si devenita impersonala in era in care cinematografia americana ne-a omorat de N ori in cele mai cumplite cataclisme redate mai real decat le vom simti noi vreodata, astazi, deci, mi-am dat seama ca asistam periodic la sacrificiile astea pagane. Impactul este dublu: mentin o natiune unita sub frica si indignare in fata autoritatii, indignata dar unita, si dau plata sangelui necesara, inca, din pacate, umanitatii. Lunga fraza, stiu. Cert este ca acum 2000 de ani, alti amarati care trasesera paiul scurt al loteriei sansei erau mancati de lei in fata unui public avid de sange si urlete; acum 500 de ani, arsul pe rug si zdrobirea cu roata faceau deliciul unui public analfabet si nu mai putin animalic, in timp ce astazi, internetul imi ofera ocazia sa vad extrem de civilizat moartea de care se bucura martirii contemporani mie. Fara sa fiu de fata, fara sa ii aud, vad si miros cu adevarat. Antiseptic. Procedeul este acelasi, totusi. Iar amaratii de astazi sunt viitorii martiri, ale caror fete tumefiate se vad pe ecranul oricui este curios sa deschida linkul in care isi traiesc ultimele minute. Era oare mai dificil sa ajungi pe o icoana? Da si nu, totusi astazi volumul de informatie este atat de mare incat, daca alegi sa vezi ceva pe net, atunci inseamna ca acel ceva a surclasat nenumarate alte informatii. Deci, chiar daca nu mergi pe apa, esti bine cotat daca atragi cuiva atentia in jungla internetului. Si uite asa, azi vedem ceva abominabil care ne contrazice minunata poveste a societatii in care traim, vedem si nu facem nimic. Dam un like si ne mintim mai departe ca suntem oameni. Partea proasta e ca asa sunt, de fapt, oamenii.

Ca sa vezi, nici macar un articol nu am scris. E doar o urma de reactie la ceva la care nu ar trebui sa raman impasibil. Dar exact asta voi face, dupa ce termin de scris asta.

No comments: