Thursday, June 4, 2015

Cate ceva despre underground-ul romanesc

Ma bate gandul sa screm doua trei vorbe despre subiectul asta de ceva timp, deja. Este insa mult de spus si ma tem ca si de data asta va fi doar un preludiu la un articol serios. Dar sa nu divagam.

De cand am inceput sa deschid putin ochii la ce e de jur imprejur, am observat ca in Romania exista 3 scene independente una de alta, autonome si aflate aproape in ignoranta totala una fata de alta, cum va spuneam si aici. Undergroundul, mainstreamul si cover scene, ca sa pastrez denumirile impamantenite. Toate au muzicieni reali, valorosi, au efervescenta, creatie, forme de exprimare valabile, in aceeasi masura in care au buruieni. Interesant este ca majoritatea celor angrenati intr-una din scene habar nu au despre celelalte. Ca public, daca stii despre celelalte, in cel mai bun caz, ai o reactie de respingere a lor. Nu e sincer treaba mea daca asta este ceva bun sau nu. Altceva ma intereseaza aici: undergroundul. Spre deosebire de tarile cu o traditie in muzica, Romania a plecat cu un handicap serios. Rarele exceptii din anii '70 si '80, chiar daca aplaudate, reprezinta o foarte subtire tentativa de lookalike, intr-o tara recent scoasa din mediul rural. Sigur, e bine ca avem si asa ceva, chiar daca stii ca asculti Jethro Tull, Beatles sau Ray Charles wannabes, mai ales ca majoritatea romanilor inca ascultau muzica populara (ceea ce , din nou, nu e blamabil, dar indica targetul tarii). Lucid, stii ca nu erai la nivelul Germaniei sau UK, de exemplu. Ca idee, muzica rock de azi a americanilor poate fi urmarita si legitimata de jazz-ul negru din anii '20. Ca sa fie clar ce incerc sa va spun aici.

Revenind la muzica noastra underground, faptul ca are asa putin pedigree ma face sa o apreciez si mai mult. Asta pentru ca, dupa anii '90, ea s-a manifestat tot mai violent, in forme tot mai diverse, in conditii de subzistenta totala. Cei care cantau atunci tin minte cum puneai mana de la mana ca sa faci un concert in singura locatie posibila - Club A. Cateodata si la Preoteasa. Ei bine, underground-ul nu s-a lasat, si-a respectat numele si a crescut constant. Si-a construit propria istorie, cu propriile drame si momente memorabile. Nu conteaza ca a inceput tot ca wannabe, lookalike si soundalike. S-a manifestat spre mai mult, mai bine si azi pot spune sincer ca a creat o reala cultura. Personal ascult multa muzica romaneasca. Sigur, nu ca unii dintre voi. Dar pot sa va spun ca am in playlist de la cele 3 acorduri incercate de niste pusti care nu au mai iesit din sala de repetitii, pana la Delia, sa zicem. Si, periodic, realizez cat de multi oameni talentati sunt in Romania. Nu e genul meu sa le ridic piramide de laude celor pe care ii cunosc, dar, realmente, exista foarte multi oameni care fac muzica buna aici. Felicitari.
Asta e cadrul in care va aflati, astia care faceti muzica in underground. Care underground, ca tot veni vorba, produce trupe care semneaza cu cele mai mari label-uri din lume. Produce muzicieni care sunt luati si de celelalte scene. Produce festuri cum vezi in afara, pe net. Aproape ca poti spune ca numai underground nu mai este. Ce lipseste aici? Poate putina luciditate. Poate putina coordonare si putina abordare corporate, daca vrei. Nu strica sa stii anumite lucruri care fac industria sa mearga, si spun asta pentru ca sunt multe trupe care pot face astfel pasul de la "astia nu suna deloc rau" la artistul care produce bucurie, muzica si bani la nivel major. Care umple Arenele, de exemplu. Iar asta nu este deloc rau, nu distruge muzica, nu este blamabil. Nu militez pentru show-biz de dragul banilor. Nu cred ca fara "biz"  nu ai "show". Ai arta, dar nu ai bani si cu greu ai recunoastere la nivel mare. Si de ce sa nu ai parte de asta, daca meriti? Dihotomia asta comercial vs underground e artificiala dupa un anumit punct si trebuie tratata matur. Pentru ca festurile unde va place sa mergeti si sa cantati sunt facute profi, de oameni care au trecut de abordarea adolescentina a fenomenului.

Deci, pe scurt, less dreaming, more planning, intr-un cadru care merita deja sa stea la masa cu bunatati. Ce ne trebuie? Personal, resimt lipsa unor producatori, a unor minti limpezi care sa aiba o imagine de ansamblu si de viitor a unei trupe, de exemplu. Nu ma astept la asta de la trupe, pentru ca nicaieri nu e asa. Nu e menirea artistului sa faca asta. Nicaieri trupa nu va suna cum o auzi tu pe banda fara ala "rau" care stie sa stearga ce e in plus si sa "mai bage un refren acolo". Iar asta, din nou, nu e rau. 
Resimt lipsa unor minti dezinteresate de planul financiar de moment, care sa vada talentul in forma neslefuita si sa il ia ca sa il creasca, sa il valorifice ulterior. Desi sunt deja cativa oameni care acorda sansa trupelor mici romanesti sa cante in fata unui public mare, alaturi de artisti mari. Iar astora le spun "tot respectul". Pentru ca stiu cat de greu e sa lucreazi cu artisti tineri care, deseori, nu se ridica la nivelul asteptarilor si scenei in care ii pui. Iar asta, in lumea reala, inseamna bani pierduti, si nu de cei care fac praf concertul, ci de cei care intind mana de ajutor.
Resimt lipsa unei abordari mai realiste a trupelor fata de ceea ce produc. E in regula sa ai trupe care iti ghideaza creatia. Totusi, fa-ti putin temele. Canta mai bine, fii cat de cat original. Fa pe dracu' in patru si baga niste bani in ceea ce scoti pe piata. Sa sune cumva. Uita-te la trupele aduse din Grecia, sa zicem, sa vezi cum suna aia. Pentru ca nu se poarta copilareste si trateaza asta profi. 
Iar asta, asa cum spuneam, nu este rau. Este lucrul ala care face diferenta, pana la urma.





No comments: