Wednesday, March 4, 2015

Avem nevoie de religie in scoli?

Ca de obicei, cand un subiect cu larg impact asupra noastra ne loveste, o luam razna si batem campii fara sa gandim. Noi simtim, nu gandim! Ca doar suntem latini, sau cel putin asa au decis interesele noastre politice si asa ne invata isotria de ceva timp incoace, refuzand cu incapatanare sa discute real care e treaba cu noi. Dar ne-am indepartat de subiect, si nici macar nu l-am inceput.
Subiectul de azi, dragilor, este religia. Blamata sau vazuta ca salvatoarea natiei, ea urmeaza - sau nu - sa fie introdusa pe lista materiilor din scoala. E asta ceva bun? Au ba?
Sa o luam metodic.

Suntem sau nu stat laic?

Conform Constitutiei, Romania este multe lucruri, majoritatea nerespectate, si asta in vazul tuturor. Printre ele, micul amanunt ca Romania este un 'stat national unitar'. Nicaieri nu scrie ca suntem un stat religios sau ca avem o religie de stat. Cu toate astea, anual, Biserica Ortodoxa este beneficiara unor sume record primite de la bugetul de stat. Adica din banii nostri ai tuturor. Asta in conditiile in care popii nu platesc nimic inapoi catre stat, desi ridica si sume importante de la enoriasi.
In tarile ceva mai rasarite ca noi, exista o dezbatere publica asupra destinatiei banilor pusi de toti cetatenii la bataie. Asta pentru ca nu sunt serbi si au drepturi. Vreti scoli? Vreti drumuri? Vreti spitale, arme, asistenta sociala si mai stiu eu ce se poate face in tara de catre stat cu banii nostri? Daca intrebarea asta ar fi pusa si romanii ar vota pentru dotarea tuturor strazilor cu cate o biserica si a tuturor bisericilor cu tot ce se poate sa fie de folos in practicarea credintei, totul ar fi in regula. Ma rog, ar fi discutabil, dar macar s-ar pune problema asta corect. Si aici ajungem la a doua problema a noastra.

Problema credintei si a discriminarii

Pentru unii pare de la sine inteles ca toti trebuie sa gandim la fel. De ce? Pentru ca asa gandesc ei. Concret: vrei religie in scoli? Perfect. Dar vezi tu, cum Romania nu este totusi stat national religios, exista - inca - libertatea confesionala. Sau chiar optiunea ateista. Doamne fereste! Dar ele exista. Ce faci, atunci, cu copiii de alte confesiuni decat cea ortodoxa? Ii tii la ora si le predai despre sf Ilie si restul? Ii tii pe hol in timpul scolii? Sau le oferi si lor ore de educatie spirituala aferente propriei confesiuni? Si uite asa, trecem la cea de-a treia problema, cea a banilor. Nu de alta, dar si parintii lor platesc, din banii trimisi catre stat sub forme de impozite, aceste ore care, sper ca nimeni nu isi face iluzii, vor fi remunerate tot de catre stat, nu de catre Biserica Ortodoxa Romana. Din nou, Doamne fereste!

Banii

Cred ca deja ati observat ca am atins treaba asta de doua ori. Ce faci, deci, cu banii pe care statul ii va deturna din atingerea unor obiective mai importante pentru o societate saraca? Daca Biserica ar propune un seminar paralel ca finantare si dezvoltare, tinut in scoli (pentru siguranta copiilor) sau biserici (ca doar nu duc lipsa de asa ceva) si autofinantat, unde copiii sa poata participa extra scolar, ar fi in regula. Pentru ca s-ar adresa exclusiv celor care doresc asta si cu care nu ar trebui sa aiba nimeni nimic. Cat timp, desigur, nu iti forteaza optiunea lor spirituala pe gat, intr-un mod care aduce a viol spiritual.

Credinta - o optiune personala

Pentru ca tot a(m) inceput discutia despre viol, sa o continuam. Cred sincer ca oamenii sunt fiinte spirituale. Asta presupune o inclinatie catre o anumita parte a psihicului. Personala. Nu pe stadioane. Nu in grup. De fapt, nu reusesc sa gasesc nimic mai corupt decat alaturarea spiritualitatii cu ideea de institutionalizare . Si asta avem aici. Biserica (oricare ar fi ea) este o organizatie cu interese proprii, deseori folosita de stat pentru mentinerea unui control asupra turmei. Singur nu esti in stare sa comunici cu zeul tau? Ai neaparat nevoie de unul care sa iti banii si sa iti spuna cum sa o faci? Culmea, chiar crestinismul are o fraza care spune clar: "Dumnezeu se afla inauntrul vostru".

Puterea exemplului

Cei care simt nevoia unui sprijin, mai ales in problemele spirituale, ar trebui, cred eu, sa isi aleaga un exemplu de urmat. Pe cineva care chiar poate, mai ales moral, ca despre asta vorbim aici, sa aiba un ascendent. Care cult este astazi atat de bine situat la faza asta? Pentru ca, sincer, in afara de implicarea in campaniile electorale, afisarea bogatiei pamantene sau a viciilor, de rapacitate si comportamente deviante, nu imi vine nimic in cap care sa promoveze un preot in functia de indrumator spiritual al copilului meu.
Pentru ca tot veni vorba despre puterea exemplului, oare s-au uitat orele de ideologie ale partidului comunist, predate in scoli? Din nou, culmea, ele aveau un temei real, legal, juridic: Romania era stat comunist.

Starea natiei

Este cea pe care o stim toti. Nu avem o societate educata, ne-am pierdut identitatea si cautam, fara mari reusite, una noua, dar ne pierdem in interesele UE, SUA, Chinei sau Rusiei, care ne bombardeaza cultural si economic. O gluma frantuzeasca veche spunea ca, la un picnic, englezii ar aduce pudding, italienii paste, iar francezii, carnati (cu trimitere la imprumutul cultural luat de francezi de la vecinii nemti). Ei bine, noi am aduce saorma si burgeri. Cam asta spune care e treaba cu noi, azi. In contextul asta, ceva e necesar ca sa ne regasim. Sa ne trasam un nou drum. Ca sa nu ne pierdem si sa devenim exclusiv o piata de deschidere pentru potentii zilei. Personal, nu cred ca religia este acel ceva. In plus, nu vad in Biserica Ortodoxa Romana acel indrumator spiritual de care avem nevoie. Iar motivele sunt zilnic, pe strada, la tv sau in ziar. Educatia care sta la baza fiecarui neam cu o optiune serioasa in lume presupune in primul rand orientarea catre minimele norme de educatie civica, cultura, istorie. Nu indoctrinare. Am auzit termeni aruncati cu marinimie si inutil, de genul bun simt. Lipseste? Da. Dar lipseste de acasa, de unde lipseste si educatia, si nimic din ceea ce ofera slujbasii domnului patriarh Daniel nu vine ca sa corecteze asta. Din pacate. 
In ceea ce priveste spiritualitatea, ea ne insoteste fie ca vrem, fie ca ne ascundem de ea. Dar ea este practicabila acasa, in parc, in masina, pe buda, oriunde, in intimitate, neavand nimic in comun cu BOR S.A.

No comments: