Wednesday, December 17, 2014

Sunt barbat si imi asum asta

Zilele trecute tocmai am aflat care este dovada ca barbatii sunt mai slab mobilati la mansarda decat femeile. Mai prosti. De parca mai era nevoie de asa ceva. Ajunge sa urmaresti actiunile cotidiene ale unui barbat, ca sa iti dai seama cum sta treaba.
Revenind, insa, dovada se regasea in presa si privea premiile Darwin, acordate pentru prostia extrema. Un fel de Nobel pe dos, daca vreti. Ei bine, 90% dintre castigatori sunt barbati. Iar asta, dragii mei, spune multe.

Incarcat cu ideea asta, am plecat intr-o scurta si deloc anevoioasa calatoria in universul masculin. Ce inseamna sa fii barbat? Un prieten imi spune ca suntem aratosi, dar numai pentru ca ne spalam. Clar, este unul dintre punctele noastre forte. Aratam bine. Cand stam si nu vorbim, nu argumentam, nu solicitam si , mai ales, nu ne dezbracam. Atunci, argumentul asta cade.
Personal, primul atribut masculin care mi-a venit in minte este curatarea parbrizului inghetat, iarna. Cand stai la 90 de grade, total inghetat, deasupra unui geam si mai inghetat si freci, vreo 5 minute, acel geam. Toata compozitia privita indulgent din masina de jumatatea feminina si, in mod cert, mai inteligenta ca tine si ca mine. Dar astea sunt doar doua dintre multiplele noastre intrebuintari. Deschidem borcane. Dam jos globurile de pe raftul de sus. Ma rog, eu fac asta numai de pe scaun, nu ajung pana acolo altfel. Stam la coada. Vanam mese libere. Suntem vatmani de cosuri in Carrefour. Avem grija ca lichidul pentru spalat parbrizul sa ajunga din portbagaj, unde sta, in partea frontala a masinii, unde ar trebui sa stea. Operam sistemul audio. Rapim, ca niste haiduci, braji, pe care ii cioplim ca sa intre in suportul de brad, cel care niciodata nu se potriveste din prima cu bradul. Si multe altele.
Dar barbatii nu sunt numai masini. Roboti. Nu. Noi suntem fiinte gregare, cu pasiune pentru intalnirile axate pe comuniune de gender, in locatii mici, zgomotoase si pline de fum, unde urlam unul la altul si turnam alcool in si, ocazional, pe noi. Mergem la meciuri, unde stam adunati unul in altul si mestecam seminte. Ne uitam la alti barbati, imbracati caraghios, care se joaca in fata noastra. Des, si cu nervii nostri. Dar ce fac aia acolo e secundar, pentru ca ce conteaza cu adevarat la iesirile astea este acelasi alcool pe care avem grija sa il inmagazinam inainte de competitie, si melodiile unde incercam sa ne sincronizam ca sa insuflam ceva, orice, alora in uniforma caraghioasa de pe teren. De cele mai multe ori, nu merge.
Asa cum nu merge nici implicarea noastra in actiuni de coordonare. Desi nu recunoastem asta si ni le arogam din start, cele mai multe actiuni pe care incercam sa le manageriem capoteaza lamentabil. Sigur, aratam impozant stand cu burta inainte si cu o mana intinsa, urland indicatii inutile unora care oricum fac ce cred ei, deci este o actiune pe care o creditez si pe care cred ca nu ar trebui sa o abandonam doar pentru slaba rata de succes obtinuta pana acum.  Ca tot veni vorba, cred ca merita sa ne amintim de Moise si de modul in care a condus ceata lui din Egipt pana in Plestina. Daca deschizi un atlas, realizezi ca numai un geniu al dedublarii si camuflajului, un barbat, putea sa faca 40 de ani intre cele doua entitati geografice. Evident, omul nu se ratacise, dar avea el drumul lui, asa cum avem noi toti, fara sa tinem cont de parerile si indicatiile celor care ne insotesc. 
Preferata mea este actiunea de etalare a masculinitatii. Cand stam fata in fata cu alt mascul si dam si membre dezordonat, cu scopul de a-l atinge si dobori pe adversar. Asta ne aduce glorie in fata semenilor si, desigur, admiratie in fata sexului celalalt, care priveste cu teama actiunile noastre temerare. Pe scurt, continuati sa va bateti, e placut si femeilor le place asta, desi nu o recunosc. Cred. A, desigur, daca invingeti. Incununarea etalarii masculinitatii este, desigur, cucerirea femeii. Situatie unde, de cele mai multe ori, femeile sunt cele care dicteaza cursul actiunii, dar ne lasa sa credem ca noi conducem totul. Situatie pe care o regasim in lunga si incerta calatorie alaturi de aceleasi reprezentante ale obscurului. Femeile. Pentru ca tot am adus vorba, cred ca este corect sa recunoastem ca nimeni dintre noi nu intelege femeile. Si este ok, nu asta este scopul nostru. Scopul nostru este sa deschidem borcane, sa frecam geamuri, sa caram bagaje si sa castigam, pe drept, premiile Darwin.


Elucubratiile unui barbat:


No comments: