Thursday, March 13, 2014

Concert in Chisinau. Experimentus sovieticus.

Pana nu ai facut drumul Bacau - Vaslui 2F, habar nu ai cat de departe suntem de Europa. Uniunea, accizele, spatiul Schengen, aquis-ul comunitar nu inseamna absolut nimic in Barlad, de exemplu. Unde nu exista asfalt in toata urbea, cat sa pui de o strada cat de cat circulabila. Ia-o pe 2F, unde poti filma scene medievale reale 100%, fara recuzita. Cand ajungi acolo, realizezi cat de bullshit e treaba cu optiunea europeana a romanilor, cu votul, cu exercitarea culturii civice. 
Am mers catre Chisinau prin paradisul asta de mai sus. La vama, am inteles ce inseamna reminiscentele sovietice, militia (de care aproape uitasem), incertitudinea, lipsa unui aparat de stat functional. Republica Moldova este doar un nume pentru harti, dat unui spatiu unde domneste haosul organizat doar de interesele personale; ale vamesului, politistului, ale bodyguardului, ale oricui are o pozitie de forta. Restul populatiei reprezinta oi bune de jumulit, care traiesc in umbra tancurilor rusesti aflate la o halta distanta, in Transnistria. Acum, "Republica" incearca sa isi alinieze interesele propriei clase conducatoare cu cele europene, jalonand intre restrictiile economice impuse de Moscova, pretul gazelor rusesti si visul de abur european. Dar m-am lasat dus de val.

Am intrat in Republica pe o ceata teribila, cam ca cea a 'autoritatilor' de la Chisinau; joci cartea UE via infratirea cu romanii sau pe cea a intereselor brutal afisate, rusesti? Dar sa revin la ceata. A inceput de la granita, unde vamesii, niste neni de care ai fugi daca i-ai vedea pe strada, au decis ca nu putem intra in tara. Motivul? Camionul nostru este prea vechi. Privind neincrezatori la duba cu care venisem, am incercat sa intelegem ce inseamna 'prea vechi' pentru ceea ce se anunta un adevarat rai automobilistic. In plus, transportam marfa, ne avertizeaza vamesul, care indica roata de rezerva. Ba chiar si mobila, daca ne uitam la bancheta din spate. Exagerez. Dupa parlamentari si tergiversari intr-o romana aproximativa - romana este limba oficiala in Republica -  am primit in lehamite dreptul sa intram in Republica. Deja nu stiam daca asta este ceea ce vroiam.
Drumul catre Chisinau e pe tipicul celui catre Sofia. Lung, drept, prin pustiu, satele fiind retrase de la vedere, ca in perioada in care satele erau ascunse drumurilor, gratie tatarilor. Poate e mai bine, din punct de vedere al vitezei de croaziera. Ni se spusese sa nu incalcam legile, sa circulam cu atentie, sa respectam viteza legala. Eram asa atenti sa nu calcam stramb, ca nu stiam daca e reglementar sa ascultam muzica, in masina. Daca doar am fi adus discursul lui Lenin!... Fara traducere, desigur. Am mers o perioada in spatele unei Lada fara portbagaj. In mod cert, o masina care nu avea problemele semnalate noua, la vama. Am intrat in Chisinau fara incidente. Un oras necunoscut, ascuns in ceata, pe o vreme mohorata, seara, nu poate sa te surprinda placut. Si nici nu a facut-o. Cladirile antebelice tipice oraselor de provincie romanesti, care au scapat de dementa sistematizarii din Bucuresti, dar care nu au mai avut putere economica si pentru ceva arhitectura interbelica, se combina cu cladiri impersonale, tipic sovietice. Sunt cele guvernamentale. Drumul este prost, exact ca cele din orasele romanesti, altele decat Bucuresiul sau cele nationale.
Pe ziduri vad afise cu concerte: Fuego, Holograf, Marcel Pavel. Suntem in companie selecta, in acest adevarat val al romanizarii prin cultura. Clubul este un subsol oarecare, ca nenumarate altele. Are insa bodyguarzi seriosi si o sonorizare care face de rusine SilverChurch. Berea de top este Timisoreana. Desi berea moldoveneasca este mult mai buna. Tigarile sunt cam 4 lei. Romanesti. Alte produse nu am incercat, desi am inteles ca femeile sunt cca 5 lei, iar votca este mai curata ca in Romania. Moldovenii stiu sa faca atmosfera. Stiu sa fie public la un concert rock. E isterie. La trupa de dupa noi, un tip cade, altul il calca din greseala pe picior. Tibia e rupta in doua parti, ala urla, barmanul il cearta pentru ca face galagie. Salvarea vine la cca 50 de minute de la apelare, desi spitalul e la 5 minute. Ranitul sta pe jos, si daca incearca sa intinda piciorul, pleaca doar partea de sus; de la glezna in jos, atarna. Oamenii trec pe langa el cu berea in mana si se simt bine. Il ignora total. 'Asa e in Moldova', ma lamureste un bodyguard, altul decat cel care rade langa ranit si se gandeste ca ala nu are nimic. Nu stam mult dupa concert. Ne retragem la prieteni si ne culcam spre dimineata, dupa ce vorbim despre Moldova, Rusia, aspiratii si ce inseamna sa fii tanar si sa gandesti intr-un spatiu ca asta. Avem siteurile CNN, Euronews deschise si urmarim criza din Ucraina. Ma impresioneaza pozitivismul si optimismul oamenilor astora care ne-au primit in casa lor si care vad in noi niste prieteni cu aspiratii comune.
Intoarcerea este mai simpla. Nu mai e ceata. Nu mai e necunoscut. Apuc sa vad Chisinaul, din viteza; e exact lipsa de orientare si inceputul de capitalism pe care le-am trait in Romania, dupa revolutie. Chisinau 2014 este Bucuresti 1990 - 1995. La vama ne purtam ca niste copii in dutyfree si spargem acolo un salariu bunicel, in Republica, pentru prostii. Ma intorc cu doar doua sticle de Kagor, desi stiam ce vin este. Realizez ce prost sunt abia aseara, cand am deschis una. Cu asa vin, nu e de mirare ce verva avea Stefan cel Mare, cand dadea peste turci pierduti prin Republica!...


Citeste si:

Cum e sa fii la marginea civilizatiilor
Despre criza din Ucraina
Despre regionalizare
De ce sunt lucrurile romanesti asa ieftine?

No comments: