Sunday, February 16, 2014

La Placinte. Recenzie de flamanzit.

Sub influenta ultimelor carti citite - NU si Schimbarea la fata a Romaniei, mi-am dat seama ca nu scriu  nici pe departe atat de scarbos pe cat sunt. Voi remedia insa asta, repejor.

Ca sa nu lungim introducerea inutil, intr-o zi umeda am intors capul in partea dreapta a dubei impartite cu un alt barbos tatuat si am zarit un restaurant, la parterul unui bloc plin de firme cu oameni in costum. Locatia se numea "La Placinte" si era plina ochi. Cum sunt un junky al patiseriei si foitajelor, in general, m-am lipit cu toata fata de geamul dubei, in timp ce soferul pleca nepasator mai departe. In acea zi, mi-am promis ca voi ajunge acolo. Candva, nu conteaza peste cati ani, voi reusi sa le calc pragul! Nu voi uita...
Peste doua zile, intram in acelasi restaurant. Plin ochi si azi, desi era sambata si corporatistii de deasupra erau liberi. Cred. Am gasit un loc norocos si am asteptat, analizand cu un ochi critic (cum altfel, domnule Ionesco?) interiorul. Pe scurt: un interior facut cu cap, dupa un plan care a cerut bani. Motivele populare erau imbinate cu elemente industriale si asiatice (lampioane cu mileu). Era un mash popular-industrial-asiatic, pe romaneste, modul in care un hipster vede cultura populara. Numele, din pleiada interminabila care ne-a inundat in ultimii ani, gen: La Buburuza infometata, La pestisorul costeliv, Sos de la strasnicul bucatar soios, in fine, nume cu reminiscenta interbelica, pentru unii. Incep sincer sa regret Gostat. Muzica era si ea in ton: populara, impanata cu cate o manea si o prelucrare din stilul inconfundabil Taraf Tv, populare trecute pe beat de pop. Restaurantul era plin de oameni care purtau, si ei, diverse motive populare hipsteresti, lucru care m-a facut sa ma simt imbracat excelent.
Meniul nu avea neaparat legatura cu placinta. Exista cateva sortimente, in preambulul unor mancaruri oarecum traditionale romanesti, cu accent moldovenesc, dupa cum mi s-a sugerat. Toate arata bine. Interiorul, placut, muzica, excelenta pentru un restaurant cu parcare de tiristi, pe un DN. Chelneri? 4, la puhoiul care astepta lihnit. Comanda a fost extrem de simpla - doua feluri pentru doi clienti, dintre care unul, o placinta. Felul, nu clientul. Doamna cu zambet popular de Bucuresti care ne-a luat comanda ne-a spus ca va dura 35 de minute. 

Interludiu: 
Cand ai asteptat ultima oara 35 de minute sa iti vina comanda?
Ce exact comandasei?
Erai cu toata clasa sau doar cu jumatate de pluton?

Dupa 47 de minute si o privire ucigasa, doamna mi-a adus unul dintre cele doua feluri comandate. Ni l-a pus cu tandrete pe masa, intre cei doi comeseni, si ne-a informat ca "placinta mai dureaza...". Acum, nici macar la fast food nu iti aduce un fel de mancare la doi clienti care au comandat simultan. Este elementar. Celalalt fel de mancare a venit la 58 de minute de la plasarea comenzii. Acum, se pun doua probleme. Daca lungesti asteptarea in halul asta, fratele meu, pai trebuie sa il dai pe spate pe amaratul ala, cand ii aduci mancarea. Doi la mana, daca faceai asa ceva in orice alt restaurant, ca sa nu mai spun de cele in care se asculta populara, mai bine il otravesti pe ala din start, ca sa nu iti dea cu masa in cap. Placinta de 58 de minute, cum ii vom spune mai departe, era o scoverga patetica si rece ca nationala Romaniei. Era genul de placinta al carei ideal era placinta de la poarta patiseriei din Alba, de exemplu: calda, gustoasa, 3 lei. 20 secunde. Fara populara. Ca tot am deschis discutia, preturile nu sunt mari, mai ales pentru Bucuresti. Intre 12 si 20 de lei o placinta cat o farfurie e ok. Mai putin elementele negative care o insotesc in cazul de fata si asupra carora ne-am exprimat deja.
Problema este insa alta; Bucurestiul e plin de locuri unde poti manca genial. Nu am sa le numesc acum ca sa nu crezi ca le fac reclama. Cert este ca, in functie de background-ul tau, poti alege intre Fabrica, Carul cu Bere sau Cocosatul, Libanezul-nu-stiu-care sau Chinezul-de-Sector-2, ca sa ne mentinem intr-un target salarial, si vei manca excelent. Poti sa mergi pana in Brasov, sa comanzi mancare pentru 30 de persoane la Sergiana si tot vei fi servit mai repede decat La Placinta de 58 de minute. Si numa' al' de sus stie cat de bine vei manca. Adica vecinul.


Citeste mai multe din elucubratiile unui neinitiat:



No comments: