Wednesday, January 15, 2014

De ce nu mi-a placut Django Unchained

La exact 1 an fara 3 zile de la lansarea Django in Romania, l-am vazut si eu. Cred ca este un real progres fata de cazul Trainspotting, pe care l-am vazut abia cand l-a difuzat TVR-ul, asta in ciuda isteriei pe care o crease. Faptul ca l-am vazut la 'spe mii de ani de la lansare nu m-a facut sa-l apreciez mai putin. Pe Trainspotting. Cu Django e alta poveste. Mai exact, o combinatie de Sclava Isaura cu Rambo. Mai lunga decat ambele.

Nu stiu daca am dreptul sa ma numesc un fan al lui Tarantino. Are, in mod cert cateva atuuri greu de egalat: un apetit sanatos pentru ironie, dialog, foot fetish si savurarea momentului. Este un fan al benzilor desenate si asta se vede in filmele lui mai recente. Personal, am cateva pelicule pe care le pot pune oricand pe lista must see a oricui: Jackie Brown, Reservoire Dogs, Pulp Fiction, dar si cele unde a fost scenarist: Natural Born Killers sau True Romance. Intre, consumabile. Multe si cat mai pe reteta succesului. Nu ca ar fi ca ar fi ceva rau in asta, desigur, cum ne spunea Seinfeld. Cert este ca, mai recent, am pierdut oarecum legatura cu el si filmele lui. Mi-a placut Inglorious Basterds. M-a plicitisit teribil Django Unchained. Chiar daca a luat numele filmului din '66, a mizat pe muzica lui Morricone si a aruncat la bataie noua senzatie a Hollywood-ului - Cristoph Waltz. Filmul a fost prea lung, prea tras, prea Kill Bill cu pistoale in loc de sabii. Dialogul spumos din alta vreme a ramas, din pacate in scenele cu Christopher Walken si Harvey Keitel. Actiunea putea fi lejer comprimata in 2 ore fara ceva, cat sa mergi la cinema intre 3 cursuri. 
Ca orice artist, Tarantino evolueaza si experimenteaza. Nu pot sa nu observ totusi o noua directie spre care se indreapta el si, implicit, filmele lui. Lungi, cu accent pe suprarealist facil si transpunerea unor scene comics like pe pelicula. Personal, nu subscriu la gen. Pot doar sa ma gandesc ca acum ceva timp, destul de mult timp, recunosc, cand am chiulit ca sa vad Pulp Fiction la cinema Studio, am ramas perplex dupa film. Azi, dupa 3 ore de Django, ma gandeam doar la ce sa ma uit dupa. E oarecum aceeasi situatie ca la Guy Ritchie; dupa ce vezi Lock, Stock and Two Smoking Barrels si, mai ales, Snatch, poti sa 'vezi' in scenele lui. Diferenta intre el si Tarantino este ca Sherlock Holmes a iesit bine de tot, fata de dezvoltarea ulterioara a lui Tarantino. Asta, desigur, prin prisma faptului ca pe IMDB cei doi apar in continuare prezentati ca: Guy Ritchie, writer Snatch, 2000 si Quentin Tarantino, director Pulp Fiction, 1994. Asta, in 2014. In mod cert, niste varfuri greu de egalat.

Un lucru e cert; daca va place Tarantino acum, sigur va va placea cel de 'atunci'. Asta, desigur, daca nu sunteti deja a regular al tipului.


A fost scurt; mai ai timp si de:

Despre Don'soara Christina
Slash la Bucuresti

No comments: