Friday, November 1, 2013

Despre Domnisoara Christina

Ti-e frica?...

E catchphrase-ul care a insotit teaserele unuia dintre cele mai asteptate filme ale anului. Lunga fraza. Cert este ca, aseara, dupa o asteptare relativ demna, spun eu, am fost sa vad ecranizarea dupa nuvela lui Eliade. 
Ca sa cititi relaxati, va spun ca articolul nu prezinta riscul de spoiler alert. Nu va spun actiunea - asta daca nu ati citit deja nuvela, desigur; am sa vorbesc despre realizare si despre cum am primit eu filmul. Eu, pentru ca, evident, parerea mea conteaza. Pentru mine, cel putin.

Cei care ati rasfoit Eliade cat de cat, cred ca ati intrezarit potentialul enorm de film pe care il au lucrarile lui. De la '19 trandafiri', la 'Biblioteca Maharajahului' si 'La Tiganci', avem parte de scenarii fantastic de promitatoare pentru industria filmului. Daca Eliade ar fi scris proza fantastica dupa ce ajunsese in SUA, inainte sa renunte la partea 'triviala' a muncii lui, cred ca manuscrisele sale ar fi fost a regular la Hollywood. Pentru ca vorbim de un maestru al atmosferei, e preferat ca ecranizarile sa fie facute de scoli serioase de film. Ma gandesc la americani sau rusi. Nu ca europenii nu ar avea scoli de film, dar nu pentru asa ceva. Spun asta pentru ca, recent, am revazut 'Woman in Black' (remake britanic-canadian dupa originalul din '82); practic, filmul e o telenovela cu insertii de tip horror hollywoodian. Deci, cel putin pentru filmele de tip horror, as ramane la americani. Si la rusi, dacva vorbim despre constructie de atmosfera. 
Revenind, un film horror romanesc - cum a fost el vandut - promitea mult. Dar, o data cu promisiunile, vin si pretentiile. Asta pentru ca, daca il vinzi ca horror, publicul va astepta un horror, iar daca faci film dupa una dintre cele mai reusite lucrari ale lui Eliade, publicul (avizat) va avea pretentii foarte mari. Ei bine, asta imi era starea de spirit cand m-am asezat in fotoliu. Am refuzat cu incapatanare sa ma uit la articolele despre film, la teasere sau la orice preambul, pana nu vad filmul. Nu vroiam sa merg acolo cu si mai multe preconceptii decat adunasem deja.
Filmul mi-a placut. Ca sa fiu sincer si carcotas pana la capat, nu m-a dat pe spate, nu mi-a depasit asteptarile, dar, cel mai important, nu m-a dezamagit. Iar asta, pentru cineva care se ia in piept cu Eliade, e mare realizare. Unde a excelat filmul? A reusit sa creeze o 'atmosfera', absolut necesara lui Eliade. M-a readus cu gandul la interbelic, prin cateva detalii foarte atent lucrate. Tot aici a calcat si pe langa, cu mici elemente vizibile pentru un ochi carcotas. Pardon, critic. Despre ce este vorba, nu am sa va spun, doar am promis. Filmul prezinta cativa actori fantastic de bine alesi pentru rol. Dna Moscu, Domnisoara Christina, profesorul Nazare si, in primul rand, Simina, sunt interpretati excelent. Simina, cel putin, este exact cea din carte. Fantastic. 
Astea fiind spuse, este important sa vedem si lucrurile care, poate doar pentru unii, nu sunt foarte reusite. Filmul nu scapa de scoala romaneasca. Cu bune si rele, ea exista deja de multi ani si respira in toate filmele noastre - premiate in afara sau nu. Un anumit joc teatral si usor exagerat persista chiar si la noua generatie de actori, din pacate; parte a aceleiasi scoli cinematografice romanesti. Cred ca principalul motiv este ca, la noi, actorii joaca si in piese, in paralel cu filmele. In afara, rar cate un actor de film ajunge pe scena de teatru. Este important, pentru ca exista doua abordari paralele, iar amalgamarea lor in permanenta va duce la impamantenirea unui anumit stil de joc. Nici cal, nici magar. Cam asta e la noi. 
Un alt element interesant al filmului este latura horror. Ei bine, filmul nu dezamageste. Nu este un horror in stilul clasic, american. Nu are sange si cretinisme. Are momente bine dozate si nu exagerate, iar asta conteaza pentru un public mult prea ancorat in realitate si gata sa critice exagerarile din partea protagonistilor romani; este ceva bizar aici: este ok sa ne speriem la filme americane penibile, dar la productii romanesti suntem imediat gata sa il tragem de urechi pe producator pentru 'exagerari'. La fel in muzica.

Reactia publicului mi s-a parut buna. Vorbesc despre un public selectat, cu o educatie peste medie, dar, cel putin el a reactionat tare bine. Nu stiu cum va primi consumatorul mediu de film productia. Nu stiu daca ii va intelege tensiunea ca element horror. Nu stiu daca va alerga sa citeasca 'Domnisoara Christina' dupa ce vede filmul. Dar nu asta este important. Important este ca am fost la o productie romaneasca frumoasa, dincolo de ochiul prea critic, si ca am vazut un film care deschide gustul pentru stil, eleganta si o plimbare nocturna prin Bucuresti. Pentru straini, este un film nou, cu adevarat, cu elemente inedite, si cu o poveste originala scrisa de unul dintre cei mai inzestrati scriitori pe plan mondial. 
Felicitari!

 

No comments: