Tuesday, February 19, 2013

X moduri de a spune lucrurilor altfel

Adica de a folosi eufemisme.
De a te invarti de jur imprejurul corcodusului.
De a freca maimuta.
Si altele.

Autoritatile au inaugurat nu stiu ce competitie sportiva la munte. Acum, treaba asta era ceva destul de smecher, era cu torta olimpica, flacara olimpica, spirit olimpic. Altoit pe romanian soil. Atat de tare si importanta era chestia asta, ca nimeni nu stie de ea, iar astia care stim, habar nu avem despre ce vorbim. Cert e ca la munte, undeva, la noi, are loc competitia asta la care lumina e reprezentata de o torta olimpica. Aparent, veritabila.

Ca ceremonia de debut, cu torta cu tot, a avut loc in curtea unei biserici si ca un cetatean participant (asta e o competitie internationala) a fost muscat de un caine comunitar este neimportant; ce ma interesa pe mine e prestatia Innei. Prim mergatoarea muzicii bune a Europei.
Amu, autoritatile au zis: bre, asta e o competitie de tineret; ia sa gasim pe cineva care place la tineret. Inna! Pam pam! Alegere buna, fara indoiala. Si nu sunt ironic acum. 
Problema este ca in Romania majoritatea oamenilor nu stiu cine sunt. Cred ca stiti despre ce vorbesc; "stii cine sunt eu?" e de la coltul strazii la reclamele de pe teveu si imi certifica faptul ca romanii au o mare incertitudine privind propria identitate. O problema de identitate. Inna nu face diferenta. Fata a uitat ca este un produs, unul excelent si profi, printre cele de mai succes ale noastre. Dar un produs. Nu un muzician. Uitand si ea cine este, si, probabil neintreband "stii cine sunt eu?", ca cineva sa ii spuna bietei fete ce si cum, artista noastra s-a urcat pe scena si a inceput un recital live. O chestie rarisima (cu extra "r" sau "s"). Un recital de milioane. Mai exact, de 10.000 E, dupa cum am aflat, si cateva note nimerite impreuna cu band-ul care isi facea treaba. 
Acum, nu rad de chestia ca aia e afoana (afona?). Fiecare ne avem neajunsurile noastre. Nu rad nici de faptul ca organizatorii au lasat-o sa cante, nu sa faca un playback cinstit sau sa lase negativul + assist (pana la urma, ce vina aveau aia din public?). Nu. Problema care m-a facut sa behai a fost pusa pe tapet de televiziuni si autoritati. Breh, toti au auzit ca aia lalaia complet pe langa piesa; si atunci, un reporter intreaba: "au fost probleme tehnice?". "Cred ca da", zic autoritatile.

Nu. 
Problema tehnica inseamna ca nu te auzi.
Problema tehnica inseamna sa te auzi cu intermitente.
Problema tehnica inseamna ca nu este facut mixajul ca lumea.
Ca faci pipi.

Cand canti fals, problema tehnica pleaca din gat, de unde ar trebui sa ai coarda aia care vibreaza pe nota recunoscuta de creier. Cand asta nu se intampla, nu ai talent. Nu e nimic tehnic. E ceva fizic.

Deci. Cineva care stie sa cante, un muzician, nu un produs, un cetatean oarecare, nu falseaza nici cand nu isi aude vocea, pentru ca aude vocea interioara. Daca falseaza, isi da seama si redreseaza. La cat de rar a nimerit Inna notele corecte, e greu de crezut ca auzea ceva. Chiar si in capul ei. Industria muzicala mainstream a reusit insa imposibilul. Notiunile actuale despre care se vorbeste lejer pe canalele media nu au nicio legatura cu realitatea. Un om fara voce are probleme tehnice. O competite ratata este un pas inainte. Un egal si o infrangere, un obiectiv. Cine isi propune o infrangere, frate?

Stay safe si departe de probleme tehnice.

No comments: