Wednesday, February 6, 2013

Slash la Bucuresti

Am avut marea bucurie sa il bifez pe copilul asta dement de talentat a doua oara, aseara, la Sala Palatului.
Intr-o sala tipic comunista, cu security rupta din filmele de propaganda cu Ceausescu, cu plasatoare, cu Byron in deschidere (?) am avut parte de un adevarat concert american.
M-a bucurat ca se poarta mai departe promovarea artistilor romani la asemenea eventuri si ca li se da sansa sa fie expusi la asa public, alaturi de asa artisti. Cum nimeni nu va fi vreodata in consens general asupra opening act-ului, nu voi discuta alegerea lui Byron pentru asta; ma voi limita la a o numi o greseala teribila, pe tipicul Mood la Lenny Kravitz s.a.m.d. Sa pui o trupa fara putere, oricat de talentata ar fi, o trupa efectiv fara chitara in deschidere la unul dintre cei mai "nesimtiti" chitaristi, e priceless. Bine macar ca nu a fost Inna. Desi aia are live ceva solo si exprimare mai in forta.

Revenind, l-am vazut aseara pe Slash cam la aproape un an dupa ce am cascat ochii, fascinat, la el, in Toronto. Energia si cheful de viata pe care il degaja baietii astia sunt fantastice. Myles este un vocal excelent, cu un ambitus superb (vezi si albumele de la Alter Bridge), iar "Conspiratorii", trupa de acompaniament, daca ii pot spune asa, este un best off al stilului. Merita sa ii asculti in spatele obscenitatilor lui Slash si a arogantei vocii lui Myles.
Cred ca ce apreciez cel mai mult la Slash este abilitatea de a gasi mereu formulele perfecte de exprimare. Guns N' Roses, Slash's Snakepitt, Velvet Revolver si acum, alaturi de Myles Kennedy, sunt numai povesti de succes; omul a stiut mereu sa scoata muzica alaturi de echipaje care produc acelasi sound si acelasi stil. Faptul ca repertoriul are piese din toate perioadele de mai sus e elocvent. 
Ce mai gasesc genial este felul in care marii artisti au constant concerte in spatii inchise. Mici. Pentru ca ce a fost aseara pe fosta scena a lui Ceasca este o trupa formata din superstaruri obisnuite cu scena festurilor. Ei bine, ei vin mereu, all over the world, in teatre, cluburi si redau atmosfera care i-a facut mari. Tot respectul.

Un foarte mare thumb up publicului de aseara. Mult peste ce am vazut in Toronto, si aia stiu sa se poarte la concerte. Oamenii s-au ridicat in picioare, au dansat, au cantat. Au reusit sa treaca peste bariera aia nenorocita si autoimpusa, de cenzura, care inca persista la romani. In mod ironic, suntem latini cand vine vorba despre gradul nostru de needucare, de nesimtire, de lipsa de rigoare, dar suntem nemti (desi aia sunt fantastici la concerte) ceva de speriat cand vine vorba de manifestare. Mai putin la party-urile cu manele. Aseara, oamenii au sustinut show-ul in modul in care trebuie, pentru ca fara public, nu ai spectacol. Decibeli si plete si dansuri lascive. 
Rock' n roll, baby.


Mai multe din public:


No comments: