Saturday, January 5, 2013

Sergiu Nicolaescu si salbaticii

Am asistat la un moment, inca unul, marcat de un prost gust de cea mai tipica sorginte de neam prost. Recte, romaneasca.
Sergiu Nicolaescu a murit. S-a dus. Omul nu putea sa rateze ultimul mare moment al scenei si l-a regizat. Si-a stabilit modul in care sa paraseasca scena personala. Iar acest mod, intamplator, a fost incinerarea. Si aici, incep problemele.

Intr-o tara in care cultura, ca bunul simt, sunt elemente rarissime, lumea a decis sa isi prezinte omagiul fata de marele regizor. Si-a pus hainele bune, si-a luat blana si canadiana cea buna, desi afara nu era atat de rece, si-a luat toate vecinele cu care bate campii pe scara blocului, in timp ce gateste cu usa deschisa, si a venit la coada, sperand sa fie vazuta de vecini si, Doamne ajuta, sa fie filmata de vreo televiziune in timp ce isi confera valoare prin prezenta langa un simbol. 
Imbecile fara scop, care isi inregistreaza telenovelele pe care le rateaza cat timp sunt la coada la "dom' Sergiu", senili care au ca singura tangenta cu orice gen de cultura filmele vazute la teveu, cand exista un singur post de televiziune, astia au avut tupeul sa urle ca nu este crestinesc ca omul sa fie incinerat. Ca nu este bine, ca este o rusine ca sicriul sa fie inchis. Cum sa nu vada ei, care pentru asta au venit, pe dom' Sergiu? Cu ce drept li se ia aceasta placere? Cine a putut decide asa ceva? Pesemne curva de nevasta-sa, decide ad hoc plebea. Si plebea faca ce face mai bine, incepe sa huiduie si sa urle "rusine" la ultimul drum in cocina asta a unui om pe care, teoretic, il respectau. Pentru asta ati venit, mai imbecililor? Voi contati? Ce vreti voi conteaza, sau ultima dorinta a unui om care, pana la urma, si-a incheiat socotelile cu turma? La trauma familiei s-a gandit vreunul din astia care urlau?
Aparent, nici in moarte nu se scapa de vecine si de tovarasii de bloc. 

As profita de randurile astea ca sa le amintesc salbaticilor astora ca exista un mormant, un depozit de oase asa cum latra toata lumea ca trebuie sa aiba si dom' Sergiu, un mormant al lui Amza Pellea. Al lui Dinica. Eminescu. Si multi altii, plansi la vremea lor cu lacrimi de corcodil. Exista vreo floare la mormintele oamenilor astora? Isi mai aminteste cineva de ei in timpul anului, in mod normal, in alte momente decat cele in care mai moare cineva? Merge cineva la mormintele astea cerute asa, in virtutea obsnuintei si a perpetuarii unui obicei barbar?

Nu in ultimul rand, Biserica Ortodoxa si-a dat in petic, ca de obicei. Faptul nu surprinde, doar vorbim de cei care fac oficiul spiritual al imbecililor descrisi mai sus. Deci, intre o turma si oier sunt putine diferente si multe afinitati. Din pacate, majoritatea vizeaza lipsa de bun simt si de respect fata de persoana, de viata personala, de dreptul personal. Instituirea unor cutume fara substrat, neimplicarea in realitate si in cultivarea unui minim de cultura in viata celor care sunt supti de bani pentru zeci si zeci de monumente fara rost, la asta se rezuma Biserica Ortodoxa. Intr-o tara in care optiunea diferita, de factura spirituala, deci cea mai personala, este crima.
Doamne ajuta.

No comments: