Friday, January 25, 2013

Popa, ragaielile si demonii


Deranjat de nişte pîrdalnice de gaze, zilele trecute, am decis să contactez un specialist. Cineva care să îmi spună ce dracului se întîmplă. Cineva avizat. Un preot.
Aşa că am început să caut persoana specială care ar fi în stare să aibă grijă de sufletul meu. Şi am găsit. Am găsit cei 5 aleşi care să mă păzească de rău. Adică de curve. Şi de fast food. Incă nu pot alege între ei. Poate mă ajutaţi voi.


Popa tribunalis

Printre primii care mi-au atras atenţia. Om controversat, de fapt, aşa am şi aflat de el: fusese dat în judecată de un cetăţean supărat că haru’ ăluia nu l-a scăpat de demonii care îl hărţuiau.
Da, aşa e. Nu există alt mod mai direct de a spune ce am spus mai sus.
Deci cum e asta? Ei bine, un cetăţean s-a trezit dimineaţa şi a realizat că era posedat. Foarte decis să nu lase asta să îi afecteze treburile, omu’ s-a dus la popa local şi i-a cerut ăluia să îl scape de demoni, dom’le. Popa a acceptat, l-a taxat pe fraier şi a făcut ca turbatul pe acolo, dupa care l-a trimis pe ăsta acasa.
“Eşti safe”, i-a zis popa.
Nu era (nu ştiu cum şi-a dat ăla seama că e posedat mai departe, o fi avînd şi el gaze sau ceva), aşa că, sictirit, omu’ s-a dus direct la tribunal şi l-a dat în judecată pe popa pentru serviciul prost făcut.
Treaba e simpla. La sate şi oraşe, popii cer bani pentru exercitarea oficiului divin. Dacă ceri bani, ca orice prestator de serviciu, gen prostituate, vînzători, medici, ingineri, arhitecţi, poliţişti ş.a.m.d, este normal să fii răspunzător pentru serviciul oferit. In cazul de faţă, în mod cert, serviciul popilor a fost mai puţin divin. Mai mult mambo jumbo. Are ăla dreptul să reclame treaba asta la Oficiul Cumpărătorului? Are.
Cazul se judecă. Sigur, se poate ajunge şi la o înţelegere în afara tribunalului. Primeşte ăla ceva anafură şi renunţă la acuzaţii.


Popa ragaielis

Incurajat de descoperire, am căutat mai departe. Şi ce să vezi? In altă aşezare cu frica lui Dumnezeu, preotul sfinţeşte enoriaşii prin rîgîieli. Vorbesc foarte serios. Imbecilii ăia se adună în beserică, iar ăla începe slujba prin rîgîieli. Domnii care se află pe aici, cred că ştiţi despre ce vorbesc, cînd încercam să spunem alfabetul din aşa ceva, în clasele primare. Bine, cîteodată, şi în liceu. Ei bine, ăsta e mult peste noi, calitativ vorbind. Reuşeşte să spună toată slujba pe elfească. Cum nu varsă peste enoriaşi, nu ştiu. Cert este că ne confruntăm cu două situaţii:
1. Tipul este fantastic de cinic şi are un simţ al umorului dezvoltat;
2. Tipul este un escroc senil, iar enoriaşii sunt atît de îndobitociţi, încît treaba asta este legitimată şi de babele satului. In ambele cazuri, se merită unul pe altul. "Ei se", fără legătură cu omniprezentul "se merită".


Popa pornachis

Cum simţeam că lipseşte implicarea privind latura sexuală a păcătosului (mă refer la mine), am căutat un preot căruia să nu îi fie teamă să se bage mai adînc în … mă rog, să se bage mai adînc. Ei bine, prin vestul ţării, un popă a fost înregistrat în timp ce purta o discuţie nu tocmai ortodoxă cu un membru al comunităţii gay. Pînă aici, totul ok; problemele au început cînd popa a început să se spovedească la ăla şi nu invers. Aşa am aflat cîţi cm poseda prea cuviosu’ sub sutană şi ce ar face el cu doi bărbaţi, simultan. Dar asta rămîne între el, Dumnezeu şi gay-ul respectiv.


Popa cu turette

Lucrurile avansau bine. Găsisem unu’ contestat în tribunal, unu’ care grohăia, unu’ care agăţa bărbaţi în amvon. Aveam însă nevoie de mai mult. Vroiam şi unu’ care vorbea ca un adevărat ierarh. Şi am găsit. Pe YouTube, dar nu departe de mine. Ăia care aşteptau avionul pe Otopeni au avut parte de un recital în toată regula, dat de un preot. Sictirit că nu primise nu ştiu ce viză, omul începe să înjure big time. Cum lumea doar se uita ca la urs, şi nimeni nu încerca să îi bage nişte volţi prin sutană (ca să îl calmeze), omul s-a înfierbîntat şi a început să înjure jandarmii, autorităţile, biserica şi preşedintele Romaniei. Destul de fără chef, într-un tîrziu (probabil cînd ăla începuse să se repete), jandarmii au intervenit şi au înterupt mega show-ul. Preotul a ajuns însa  pe lista mea scurtă.


Popa supremus

Da frate, ca pizza. Dacă ar fi să aleg un popă care să se ocupe de sufletu’ meu, pot să vă zic că l-am găsit. La Constanţa. Fiind un sensibil, aveam nevoie de cineva pe măsură. Un baiat adevărat, cu sufletul de aur! Ei bine, ăsta are o bunătate greu de egalat. Un har divin care îl îndeamă să facă lucruri peste cele obişnuite. Sau raţionale. Impresionat peste măsură de consătenii săi, omul s-a gîndit să facă un gest frumos. Sa dea şi el de pomană, nu doar desculţii ăia. Şi a dat. A dat de pomană biserica satului. E ok, nu trebuie să citeşti din nou, o voi spune eu din nou: a dat de pomană biserica satului. Ceea ce nu mira atît de mult, avînd în vedere că la aceeaşi biserică slujea un alt preot găsit cu alcolemie de 2.5 la mie.


Despre cazurile astea, Biserica nu ne spune nimic. Or fi oamenii ocupaţi să strîngă bani pentru noi lacaşe de cult. Să nu răcească popii rîgîind în stradă.
In orice caz, eu ştiu unde să îmi duc problemele sufleteşti. La crîşmă. Dar nu la orice crîşmă, ci la una aparte, din Moscova, unde intrarea se face pe bază de member card. Ce trebuie să faci ca să intri? Sa fii exclusiv creştin ortodox, însurat şi cu cel puţin 1 copil. Şi să ai un Hummer. Membri clubului dezbat ultimele probleme ale bisericii şi sumele pe care le vor dona, în timp ce sunt înconjuraţi de femei goale, băutură şi dansuri exotice.
Top that mtrfckr!...

Poruncile mele
Turnul Babel in Bucuresti
Sergiu N. si salbaticii
Despre popi
Despre rolul bisericii (la altii)
Sa radem de Coran
Botezul. Pro si contra
Cand fugeam de mine

No comments: