Thursday, January 31, 2013

De ce sunt lucrurile romanesti asa ieftine

Chiar asa? De ce? Avem ciunga in par?

Inainte de a o lua pe aratura, ca de obicei, as vrea sa clarificam ceva: asta nu este de nicio culoare un articol nationalist. Nu cred ca in cretinismele astea manipulatoare, cu superioritatea unora asupra altora. Cred ca exista un grad de needucare, de prost gust, de lipsa de bun simt, dar toate astea sunt indreptabile. Cred ca albii sar mai putin ca negri, si ca aia danseaza mai bine, dar nu cred ca neuronii sau cultura au alunecat intr-un singur loc pe glob, la bulgari, cehi, americani, nemti sau vietnamezi. Toti cred ca au specificul lor. Unii au mers mai bine ca altii, iar altii au ajuns intr-o stare de degradare nationala data de lipsa de certitudini, de lipsa de educatie, de implicare straina in mersul societatii interne. Atat. 

Atunci, ca sa revin, de ce sut produsele romanesti asa de ieftine? Nu ma refer la pseudoturismul mioritic, care exceleaza in imbecilitate. Nu exista, dar nu exista pe bani multi. Ma refer la haine, alea care se fac aici pentru toate firmele, de la Dior la H&M, la componente de masini, cum ar fi Jaguar, la produse high tech, la produse farmaceutice preferate celor straine. Sunt multe produse romanesti, si aici ma refer la produse made in Romania, fie ca vin pe filiera straina, fie ca sunt scremute de romani. Nu ma intereseaza capitalul care le face posibile. Imi este clar ca romanii pot face si lucruri misto, nu doar cele care ma scot din minti. Nu ma refer nici la mana de lucru, generata de nivelul de trai scazut. Ma refer la produs.
Astazi m-am lovit, pentru a cata oara? de treaba asta. Am cumparat un produs farmaceutic romanesc, dupa ce luasem echivalentul lui strain, nu demult. Produsul romanesc m-a costat 2 lei. Ala strain, 22 lei. Asta ca sa nu merg pe exemplul 3 lei vs 60 de lei. Exemplele pot continua.
Ce percep eu aici este o mare lipsa de incredere. Chiar si de partea cumparatorilor, intr-un mod irational. Produsele romanesti sunt preferate, ca fiind superioare celor straine, dar exista si asteptarea ca acestea sa nu fie "prea scumpe pentru ceva romanesc". Care e? Mai bun sau mai ieftin? Cumparatorul autohton pare foarte debusolat in ceea ce priveste alegerile. Nu este un exemplu singular. Romanii par sa aleaga mai mult pe baza aparentelor decat a utilitatii: telefon business la pusti cu haine zdrentaroase, masini luxoase la oameni care nu au bani de benzina, case cat mai mari la oameni care nu au bani de incalzire si stau 5 intr-o camera. Romanii poarta mai departe sindromul saraciei si al educatiei patriarhale. Satesti, mai pe romaneste. Deci nu sunt cei mai buni la deslusit tenebrele pietei. 
Hai sa ne uitam, deci, la producatori. Lipsa de incredere despre care vorbeam mai devreme se manifesta, in mod cert, si la ei. Produsele noastre sunt vandute din start la pret de dumping, fie ca e vorba de rosii, fie ca e vorba de bulendre. Rosiile romanesti de care se plange lumea ca sunt prea scumpe, sunt asa "gratie" supermarketurilor si a intermediarilor, care isi pun fiecare procent deseori mult pestre pretul de achizite. Dar producatorul vinde ieftin. Medicamentele romanesti sunt ieftine. Iar ibuprofenul, ca substanta si gramaj, este acelasi si la pilula care vine din Iasi sau Cluj, si la aia care vine de la nemti, pe filiera ceheasca.  
Dacia este cea mai de succes masina din ultima perioada, cel putin in Europa, bazat strict pe cresterea vanzarilor. Dincolo de faptul ca pleaca de la pret de bicicleta, pentru straini, Dacia ofera un produs similar Fiat-ului, Renault-ului, Nissan-ului. Dar la jumatate de pret.Cine ar mai fi facut o masina care sa fie vanduta asa de ieftin? VW, cand a luat Skoda, a facut o masina pe care o vinde, acum, de la 12.000, variante de baza. Sigur, nu pot compara trecutul celor doua firme sau pedigree-ul Renault vs VW, dar diferenta de pret intre ele e prea mare ca sa se justifice. 
Produsele noastre se vand asa de ieftin, incat asa ajung ele si in afara, asa sunt perpetuate si asa se vor impamanteni. Si nu exista justificare, alta decat perceptia noastra, in primul rand.

Invatati mereu ca ce facem noi nu e bine, ca formele noastre de guvernare sunt esecuri, ca moneda nationala e un rateu, ca economia noastra nu e in stare sa faca fata rigorilor vestului, ca educatia noastra nu face fata realitatii din lumea civilizata, ca baschetii nostri sunt doar copii ieftine ale originalului, ca nu suntem in stare sa asfaltam, ca suntem la mana partenerilor pentru a nu ne prabusi, am ajuns niste timorati care se vand pe nimic. Care nu isi pun pret nici pe existenta.
Partea proasta este ca situatia este departe de a se limita la produsele fizice. Sinonimia romanesc - ieftin se regaseste si in arta. Picturile autohtone se vand la pret de caricatura pe pod, dar casele de licitatii din afara le incadreaza in sistemul de preturi extern. Trupe a caror singura vina este ca s-au nascut de partea asta a continentului, dar care produc muzica cel putin la nivel extern, sunt mereu subordonate unor colegi poate mai putin inspirati, doar pe principiul nationalitatii. Si asta, de catre romani. Strainii nu ne privesc asa. Inca. Pentru ca daca vom continua sa ne pozitionam noi, inainte altora, pe ultimul loc in comparatie cu toata lumea, asa ne vor percepe strainii si asa ne vor trata.


Vezi si:

No comments: