Wednesday, December 12, 2012

Pana la stop

Stateam in trafic, pe Victoriei, si incercam sa imi dau seama de ce este Savoy asa placut la noi. Hotelul, sala de teatru de la Constantin Tanase, trupa, o salata si inca 2, 3 copii de Elvis-televizor si Bombarda-spelunca. Cum traficul era doar un termen fictiv pentru parcarea in care ma aflam, de fapt, in plina strada, am incercat sa pornesc rasnita. Adica sa gandesc. Savoy cred ca vine de la Savoia, la noi, pe filiera englezita. Savoia este una dintre familiile de capatai ale Europei medievale si renascentiste. Au dat astia regi si duci si diversi belicosi care si-au facut meandrele prin mai tot continentul. Mai avansez 1,5 metri. Cred ca exagerez, de fapt, am circulat relativ ok, daca iau in considerare ca e ora 17 si ninge. Daca nu ma insel, si ungurii cred ca au avut ceva din casa de Savoia. Sau ma insel. Cert e ca ungurii, cu toata istoria lor si cu fetisul lor pentru ceea ce am identificat mai demult drept cultura central europeana, mai tata, mai, ungurii astia nu au mai avut un rege de-al lor de prin secolul XIV. Dupa asta, numai straini. Inca 3 metri. Asta este o informatie care nu intereseaza absolut pe nimeni. Asta cu regii, nu aia cu distanta parcursa pe Victoriei, la ora 17, pe ninsoare. Este o redundanta. Eu, insa, ma dau in vant dupa redundante. Cred ca ati vazut asta. E asta cultura generala? Pentru ca daca nu este, sunt subred rau la diversi pictori. In rest, sunt onorabil. Cu cartile si muzica sunt in grafic. Daca asta este cultura generala, mama mama, sunt chiar ok. 
De ce exact ma bantuie intrebarea asta este simplu. Ai relatii cu diversi oameni. Eu, unul, am foarte multi cunoscuti. Din toate mediile si sferele. Si imi place asta. Ma integrez oriunde. Nu pot vorbi acelasi lucru, oriunde. Nici nu este indicat. Dar substanta este aceeasi, chiar daca intr-un loc vorbesc cu vinul la indemana, in altul cu vocea de radio. Ideile debitate sunt aceleasi. Si important este sa reusesti sa atingi pe cineva. Sa nu vorbesti singur. Sa ai ceva de spus. Poate mai mult decat mica mea diversiune de aici. Sa porti o conversatie. Pe bune, asta chiar e important. Cu multi oameni, nu pot sa port efectiv, o conversatie. Ne limitam la a ne aminti chestii din trecut. Nasol. Adica nu e neaparat nasol, dar nu te poti limita la a fi tonomat. Trebuie sa si creezi ceva nou, ca sa ai ce sa iti amintesti, nou, peste ceva timp. Ca aia care canta coveruri. Daca o faci in paralel cu ceva creativ, ai o scuza. Oricum esti indoielnic. Daca insa faci doar asta, esti intr-un mare con de imaginatie si pro-actiune, prietene. Treci peste.

Cam asta ar fi. Pe vremuri, in the elegant 20s, the dangerous 40s, the linear 60s, exista o cultura a stilului si asta includea, automat, un mod de a vorbi, de a face conversatie. Nu puteai sa te integrezi undeva daca nu aveai nimic de spus. Nu puteai nici macar sa atragi privirea unei doamne,  daca erai mut ca o nuca. Nu puteai si chemat undeva a doua oara daca nu stiai sa iti coordonezi membrele, sa deschizi usa unei doamne si asa mai departe. Iar feminitatea insemna cu totul altceva decat un device ca sa poti urina in picioare, alaturi de barbati, la o coada (vorbesc serios, asa scrie pe cutia device-ului). Aviz feministelor: noi nu urinam niciodata la coada.
Pacat ca s-a dus asta. Pacat si ca azi, hainele de zi cu zi de atunci sunt purtate doar de sarbatori. Costum si cravata inseamna elegant, azi. Bine ca nu ne incaltam doar duminica. Tot e ceva.


Daca sunteti pe Victoriei, zilele astea, ma gasiti si pe mobil:

2 comments:

PeBarbaMea said...

http://www.youtube.com/watch?v=_6kx85c_MDs

asta ca fapt divers.Te pup.

Vava said...

excelenta!