Friday, November 16, 2012

Romania mea. Prima parte.

Udrea, suck on this. 

Azi dimineata ma uitam la "o societate" facuta de niste prieteni in Cluj. Mi-am dat seama cat de dor imi e de Cluj. Mi-am dat seama ca oamenii pe care ii stiu acolo au toti cate ceva aparte. Fac evenimente. Au pasiuni aparte. Sunt spirituali. Nu sunt degeaba. Sunt activi. Sunt do-erii din comunitatile lor. Sunt oameni care au varsta mea si nu se tem sa inceapa afaceri, chiar si in statul asta imbecil si incoerent. Sunt oameni care platesc taxele si nu fac avere furand si intrand in politica doar ca sa isi salveze stilul de viata corupt. Nu sunt falsitatile care sunt falsa societate de azi.
Mi-am dat seama ca am marele noroc sa stiu multe persoane de genul asta, in mai toata tara. Oameni pe care ii tii minte, pe care esti recunoscator ca i-ai cunoscut, de care iti e dor, a caror conversatie iti lipseste la un pahar. Oameni cu care pastrezi legatura si peste timp si cu care poti reinnoda discutia si la mai mult de un an de la ultimul pahar ciocnit. Oameni si locuri unde iti trimiti mintea, cand realitatea devine putin prea mult. Pentru ca sunt un om minunat si bun, ceea ce voi stiati, deja, m-am gandit sa va impartasesc si voua oamenii si locurile astea. Pentru ca, data viitoare cand aveti o zi, doua, la dispozitie, puteti sa mereti ici si colo si sa experimentati si voi starea asta de bine. Trebuie sa scriu asta, pentru ca, periodic, am impresia ca fac prea putin pentru cei pe care ii apreciez si care sunt mereu langa mine.

Deci. Ce vom face este sa o iau pe bucati, fara sigla de tara, studii de fezabilitate, reclama la teveu si parteneri media. O iau pe indelete si va spun despre locurile unde am fost si m-am simtit cu adevarat acasa, fie ca era vorba de Cluj, Iasi, Biertan sau campia Banatului. Sau e zona deluroasa?  Oamenii, locurile si activitatile sunt diverse. Asteptati-va, deci, la informatii despre pictura, mobila, concerte si gropi. Informatii deformate de perceptia mea, desigur. Nu va exista o ordine logica sau rationala a locurilor. Doar povestitorul sunt eu, deci... Ce va pot spun este ca voi rupe povestioara pe episoade. Nu multe, dar coerente. Cat de cat.
Ce mai pot spune, inainte sa incep, este ca sper ca oamenii astia sa ma ierte pentru reclama pe care le-o voi face, pentru ca stiu ca nu sunt genul avid de publicitate.

O sa incep cu Clujul. E prima casa departe de casa. Clujul are un ritm propriu. O societate de oameni care fac viata asta, in ritmul, accentul si starea lor. Primul lucru care te loveste acolo este amabilitatea. Chiar daca povestea cu "miticii" e adevarata, clujenii pe care ii stiu eu sunt amabili, toleranti, spirituali si placuti. Sunt oameni cu care razi. Sunt oameni cu care poti sa te distrezi. Sunt oameni care gandesc. 
Ce e de neratat in Cluj:
Salonul de tatuaj OldBastardsTattoo, cu oamenii care lucreaza, oamenii care vin la tatuat, povestile si petrecerile lor.
Cafeneaua Sisters, cu deliciile mai altfel si starea reconfortanta.
Cafeneaua Flowers, cafeaua cu martipan.
Pitipoancele Intunecate, cu glamour-ul inconfundabil.
Sanyi. Unicul.
Concertele din Fabrica de Vopsele (adica de Pensule, cum mi s-a atras atentia), Boiler si restul. Cluburi unde retraiesti atmosfera reala de la concerte. Nu strambat din nas si criticat. Isterie, viata, zambete. Asta, ca sa pastram un ton accesibil si copiilor.
Andrei, cu mancarea fantastica de la mama lui si Povestea Ciupercilor.
Luna Amara. Oameni talentati si cu humor, dle Razvan si dle Sorin si dle Blidariu si dle Nic.
Eni si rasul ei cristalin, cand ne spunea cine l-a belit pe Baba Novac.
Piata centrala, iarna.
Orasul, seara.
Baietii de la Grimus si muzica lor.
Politistii din trafic, care stiu sa vorbeasca si sa iti dea detalii, pe un ton molcom dar amabil.
Clujul, pe total. Sunt oameni si locuri care nu imi vin acum in minte, pentru ca, asa cum mereu fac, nu stau sa ma documentez. Scriu din prima. Ce nu vine pe moment, vine mai tarziu. Cei care nu se regasesc insa aici, stiu ca de vina e doar memoria mea firava. 

Daca pleci din Cluj, ii fain sa meri in Sibiu. Despre Sibiu nu prea stiu insa ce sa va spun, in plus fata de cele arhicunoscute. Hermania, Ptele mica si mare, terasele cu papa buna de pe pietonal si hotelul Imparatul Romanilor, cu a lui piscina excelenta. Turnurile de aparare, unde sunt reinviate mestesugurile traditionale. Targul de sarbatori de iarna, tinut in Pta Mare. Pensiunile / hostel din Pta mica. Excelente.

Era inainte de Sibiu, dar v-am spus ca geografia mea este haotica. E musai sa va opriti la salina din Turda. Cautati pe net, ca sa intelegeti de ce. Lift panoramic interior, coborand cateva etaje, lumini in spirale in inaltul salinei, lac interior, ping pong. E incredibil de misto locul.

Ramanem in Ardeal. Drumul Brasov - Sighisoara este absolut fantastic. Mai ales toamna. Daca tot am spus de Brasov, un stop la Bella Musica si un drum pana sus, cu telecabina sunt extraordinare. Brasovul ramane superb chiar daca aerul de Ardeal este mult diluat de turismul sudist. Il resimti mai bine in satele de jur imprejur. Prejmer si biserica fortificata din centrul satului patriarhal, Rasnov cu pensiunea Acker plina de muzicieni, de sub cetatea fantastica, desi belita de italianul ala, cu girul primariei.

Ca sa nu ma intind prea mult, ultimele sunt minuni la minut. Sighisoara, cu hotelul Claudiu si restaurantul nefitos din centru, unde se aduna taxiurile. Ai parte acolo de o atmosfera de orasel european, duminica dimineata. Molcom si adevarat. Sper sincer sa lasati, cei care aveti, masina jos si sa urcati cu piciorusele in burgul medieval. Chiar daca primaria a pus o taxa destul de prohibitiva, multi tin mortis sa parcheze pe umbra lui Tepes, in cetate. Chiar daca a rezistat la bombardament, am dubii ca cetatea asta unica va rezista si la vibratiile masinilor printre casutele colorate. Aproape de Sighisoara si Sibiu, ai Biertan. Satul este ascuns de la drumul principal, ajungi la el pe un drum secundar care parca te duce inapoi in timp. Cand acoperisul bisericii apare de dupa dealuri, senzatia este greu de descris. Este un loc absolut fermecat. Este liniste si alta lume. Gasesti insa pensiuni, mancare buna si internet, poate chiar mai bine ca in Viscri, care, desi ridica mult de vizitele succesive ale printului fara tara dar cu iubita, Charles, ramane un sat ranit, parasit de sasi si repopulat de tigani. Acum, Viscri renaste, chiar daca romaneste. Singura pensiune exceleaza prin preturi mari, mai putin calitate. Locul este insa fermecat. Frumos este sa mergeti pe langa cetate, pe un deal din apropiere, de unde poti vedea toata tara Ardealului, intinzandu-se sub tine. Cam ca la Rasnov. Nu strica sa sunati inainte sa plecati spre cele doua satuce, ca sa vedeti cand si daca gasiti pe cineva care sa deschida bisericile. Nu de alta, far fiind fortificate, nu o sa puteti intra in ele fara ajutor.
As incheia cu Balvanyos prima parte a micii mele rememorari. Balvanyos este o statiune absolut ascunsa in secuime, rupta parca din povesti. Iarna, drumul prin padure pana la hotelul izolat sau la lacul inghetat este ireal. Toti oamenii de acolo sunt unguri, dar vorbesc romaneste, gatesc international si te simti excelent. Masinile 4x4 ale padurarilor patruleaza in permanenta, dandu-ti o stare de siguranta. Chestia cu painea si agresivitatea dintre romani si maghiari ramane, pentru mine, cel putin, de domeniul mitului. Sper sincer sa ramana asa. Am multi prieteni romani, maghiari, sasi si nu am decat respect pentru ei. Cred ca cei care vor sa faca ceva, o vor face indiferent de etnie. Cei care vor sa fure, iar, ma indoiesc ca o vor face conditionat de limba in care joaca spanzuratoarea.
Cam asta ar fi, la primul foc. Promit ca revin si cu celelalte regiuni. Daca imi amintesc si alte locuri din Ardeal, vi le spun si pe alea. 
Frunza - brand - de - tara - exorbitanta - ca - pret - power!


Partea a II - a
Partea a III - a

1 comment:

Ilesoi Ionut said...

citit/bifat/aprobat/placut :)