Wednesday, November 14, 2012

Programa scolara vs Viata reala

Treaba e urmatoarea: zilele trecute am avut ocazia sa vad un text dintr-un manual de clasa a 5 - a. Se cerea analiza stilistica si gramaticala a unui text ireal, cu ceva trimiteri la stele, adancimi si nu stiu ce straluciri interioare. Raspunsurile elevilor erau demne de orice colectie de perle. Si mi-am amintit; cand eram eu a 5 - a, la teza mi-a picat: Cum simte badea Nush Care fata de pamant?
Evident, fire practica, am raspuns direct la intrebare: Badea Nush Care se simte trist. Punct. Scandalul a fost de proportii. Profesoara era convinsa ca o persiflam, ai mei  erau convinsi ca persiflam autoritatea gratie unui usor retard. Dupa ceva munca de convingere, am inteles ca scopul nu era sa raspund la intrebare, ci sa bat campii vreo doua pagini, fara sens. Cam asta era. Am inteles, m-am conformat, am excelat in viata. Ai mei, insa erau destul de rasariti. Stiau a scrie, a citi. La fel si tovarasa profesoara. Iar metoda de comunicare era universala: vorbit / scris. Azi, insa, problema este complexa.
Intr-o tara in care cip ii face pe unii sa se gandeasca la bomboanele de pe vremuri, ne confruntam cu o revolutie autentica. Cam singura revolutie, de la noi. Copiii de azi au schimbat usor cursorul comunicarii. Lumea comunica prin scris pe calculator/telefon. Mai putin prin viu grai sau scris de mana. Dincolo de tonul meu natural glumet, revolutia este una serioasa si autentica. Asistam, in timp real, la instaurarea unei noi paradigme de comunicare. Comunicarea electronica, cu inovatiile proprii (abrevieri, formulari) este departe de formula clasica de acum 10 ani. Stiloul si caligrafia vs brb & lol. Nu blamez neam niciuna dintre cele doua metode de comunicare. Ce vreau sa sa spun este ca ele chiar sunt diferite. Diferite si contemporane. Mai mult, sunt concurente. In starea asta, un elev de azi care este intrebat de face Badea Nush Care, copil obisnuit cu touch screen, plm si np, care nu are pic de apreciere pentru un stilou Pelican, are nevoie de ajutor, ca sa screme un raspuns mai detaliat decat al meu, pe vremuri. Aici, insa, problema se adanceste. Pentru ca si parintii copilului sunt cam in acelasi tren cu el, iar profesoara este sictirita si prost platita. Deci, vom avea o programa scolara de pe vremuri, aruncata (nu predata) la niste copii ai altor vremuri. Totul este un non sens. Este anacronic. Este fara scop.
Dupa nenumarate taste lovite de mine, periodic, trebuie sa scriu ceva. Adica sa iau batul ala in mana si sa batai ceva pe o foaie de hartie. Bai, tata, scriu ca o maimuta impuscata. Sper doar ca nu ma incrunt si scot limba, intre timp. Dar nu pot garanta pentru asta. Dar asta este adevaraul. Zilnic scriu in alt fel decat am fost invatat. Copiii de azi invata direct sa scrie asa. La scoala urmeaza un curs bizar despre scris, varianta arhaica. Ca si cand pe mine m-ar fi pus, intr-a 5 - a, sa scriu cu betisoare si pietre. Asta e. Trebuie sa evoluam si la nivel de predare. Imi e evident ca nu o sa avem calculatoare in scoli, ca sa invete toti sa comunice doar electronic. E clar ca o sa taiem in continuare copaci ca sa facem betisoare si 1+1, varianta "old school". Gramatica e binevenita, mai ales azi, cand majoritatea tovarasilor cetateni par pierduti rau. Dar analiza stilistica e mult prea mult. E de neinteles pentru un pusti. E fara viitor. 
Americanii au o treaba tare buna. Se numeste saptamana meseriilor. Parintii copiilor vin la scoala si le spun animalelor alora mici ce fac ei zilnic. Cum pun burgerul pe masa. Si oamenii aia vin si le spun cum conduc masini, fac curat, sting incendii, scriu la calculatoare. Fara sa se rusineze de ceea ce fac. Mai mult, fiind mandri de ceea ce fac. Copiii asculta si aleg. Majoritatea sunt cuceriti de o idee care va creste in ei, de mici. Cand cresc, ajung sa isi implineasca visul ala. Au vieti normale, dominate de pozitiv si de multumire de sine. De sentimentul datoriei. Nu cresc cu nasul in cur si cu ommniprezentul sentiment de neindeplinire al intelectualului roman. Cel de azi, adica 99% din tara, ca toti avem diplome. Stiti ca am mai vorbit despre asta, nu incep iar. Dar este o idee tare buna sa incercam sa tinem pasul cu lumea de jur imprejurul nostru. Altfel, ne crestem copchiii pentru o lume care nu exista. Si vom avea produse necompetitive si depasite.
Fara fraza de final.

De acelasi autor, in colectia Cretinisme:

Somnul ce lung
Agripina, aceasta Romanie a BAC-ului
BAC-ul, aceasta Agripina a Romaniei
Marturisire
Vava traieste printre extraterestri
Ce am pierdut
Ploaie si cafea
Carti
Alta ploaie. Alta cafea
Sunt intelectual. Ce ghinion.
Binecunoscutul articol pozitiv dedicat Cristinei

   

No comments: