Friday, October 12, 2012

O cafea si un gand.

Nu stiu cum sa va spun eu voua, dar am sa o spun. Oarecum direct. Sau cumva.
Treaba e cam asa. 
Recent, un amic m-a rugat sa il ajut cu un contact pentru demararea demersurilor pentru o campanie umanitara destinata unui copil bolnav. Acum, treaba e ca mai toti ne lovim de ceva similar. Nu trebuie sa fie campanie umanitara. Poate sa fie orice pentru altcineva decat tine. De cele mai multe ori, nici nu incerci. Nu din rautate. Dintr-un fel de blazare, lehamite, comoditate. Vreau sa cred ca aia care nu o fac din egoism sunt minoritari.
Cert este ca, de cele mai multe ori, lasi sa treaca ocazia asta. Sa ajuti pe cineva. De cele mai multe ori tinzi sa asisti pasiv la viata celor care te inconjoara. Mai, nu e ok.
Eu am la activ cateva mici tresariri de care sunt mandru. Ca l-am scos pe ala din masina care ardea si despre care am scris pe site-ul celalalt. Ca am grija de anumiti oameni fara bani, carora le mai dau una alta. Sunt efectiv nimicuri, care insa ma fac sa ma simt bine. Bine, intr-un mod absolut egoist, desigur. Stau cu mine si am un sentiment placut ca nu asist la drama unuia, ca o patura sau o piatra. Nu o fac pentru vreo zeitate hilar imaginata in carti fara autor cunoscut sau pentru un bilet intr-un paradis vegetarian si unde negrul nu este la moda. Nu o fac pentru vecini sau pentru alegatori. Chestia e ca dupa ce l-am scos pe ala din masina care ardea, m-am gandit serios sa devin pompier. Mi-a mai trecut acum, dar inca ma bantuie. 
Dincolo de gluma, daca voua va e bine, sau macar nu va e rau, ganditi-va cand unu' va cere ajutorul. Nu va costa nimic, cu adevarat. Poate ceva timp? Poate ceva bani? Dar pe ala nu il ajuta nimeni si cand ajunge in situatia de a cere de la ceilalti (si nu ma gandesc la cersetorii de profesie, aici), ganditi-va ca a trecut peste multe bariere psihologice greu de trecut. Doar ganditi-va la asta si poate iese ceva. Poate il puteti ajuta cu ceva. De cele mai multe ori, este un fleac pentru voi, noi, ce poate sa fie un mare plus pentru un om aflat in cacao.
Ma gandeam la aia care fac asta. Care asta fac. Sa fi ajutat atitia oameni inca sa nu ii tii minte pe toti. Si sa nu o arzi la costum facand pe salvatorul natiunii. Sa nu dai lectii si sa te autoerijezi in moralistul de serviciu (aviz purtatorilor de cruce). Sa fii doar tu cu tine, cu prietenii tai si cu aia care merg mai departe gratie interesului tau. E ceva, sincer.
Ca data trecuta, imi scriu mie asta si sper ca poate, mai atinge pe careva. Poate beneficiez si eu de ceva clementa cand oi ajunge intr-o situatie in care am nevoie de voi. 
Gata cafeaua. La treaba.

No comments: