Saturday, October 20, 2012

Despre pirande, minujup si alte vrajitorii

Zilele trecute am aflat un lucru care m-a facut sa imi stea inima in loc. Politicienii fusesera exportati pe Venus. Toti. Nu, nu a fost chiar asa buna. A fost ceva mai soft, dar la fel de zguduitor.
Pirandele s-au hadunat si h-au (hau?) mers la alea mai batrane. Problema e simpla. Ele poarta, traditional, juma' de dulap pe ele. 'spe fuste, si toate lungi. Iar ei, ai dracului, se uita dupa romance, ca alea umbla despuiate, cu buricu' si cracii la vedere. In cuvintele tigancilor.
Ei bine, treaba e tare misto. Pentru ca, pentru noi, in mentalul colectiv romanesc, fustele, palariile cu boruri mari insotesc si definesc etnia asta in peregrinarile traditionale dupa metale nefolosite de altii, cum ar fi Mercedes-urile din Germania. Daca tiganii renunta la portul lor traditional, s-ar cam confunda cu romanii? Ca ne cam purtam la fel, de ceva ani incoace. Numai tiganii. Sau romanisme. Auch, cred ca tocmai am auzit click-ul de inchis de pagina de la mai multi cititori. Relax. 
Pentru ele, treaba mi se pare nedreapta, sincer. Tigancile trebuie sa poarte hainele alea, traditional. Ei, mai putin. Oricum, societatea lor extrem de patriarhala presupune ca femeile lor se uita musai numai la ai lor, ceea ce, in foarte mare parte, e adevarat. Barbatii sunt insa mai putin ancorati in traditie. Orice romanca, bulgaroaica, italianca sau rusoaica se despoaie, atrage imediat un stol de admiratori. De toate etniile. Printre ei, desigur, si tigani. Iar tigancile simt ca pierd teren in fata unei concurente total neloiale. Si sincer, cam au dreptate.
Femeile lor si-au dus garderoba portabila la un bulibasa si i-au cerut sa nu le mai impuna portul traditional. Ala a tinut un stabor si raspunsul a fost previzibil: tigancile vor purta mai departe hainele traditionale. Nu vor umbla despuiate ca niste pitipoance. Asta ramane pentru romance. 
Tocmai am auzit click-ul de inchidere a paginii si de la cei care mai ramaseserati.
Dincolo de misto-ul indoilenic de azi, la fel de indoielnic ca problema pirandelor, situatia mi se pare una interesanta. Este o reactie justificata, generata de percepte etnice autentice (mai rar asa ceva in Romania), chiar daca usor amuzante. Adica tiganii nu se sictiresc pentru ca nu pot sa vorbasca nicaieri limba lor sau pentru ca nu sunt inclusi in programe sociale reale, viabile. E ok si starea de semirazboi latent cu ungurii carora le fura ce muncesc aia prin satele din Covasna, iar aia le dau, periodic, foc la case. Problemele grave ale concurentei etnice in Romania, lipsurile teribile cu care se confrunta, discriminarea, toate sunt ok. Tiganii traiesc cu ele de dintotdeauna. Dar in clipa in care incep sa piarda teren la sex, in fata romancelor, sau la ghicitul in cafea, in fata popilor, lucrurile sar in aer. Deh, fiecare cu ale lui. 
Ma gandesc cu groaza la momentul in care vreun cetatean cinstit cu afaceri cu metale lungi si ascutie (numite generic si nejustificat sabii) in mai multe state comunitare, dar care traieste pe ajutor de la stat, ei bine, la momentul in care asta va apela la vreun arhitect roman pentru palat. Cum ar fi sa gasesti de la Piata Progresul in jos, numai case minimaliste? Fara turnulete, dar cu pereti vitrati? Fara nimic rotund?
Aia ar fi apocalipsa.

Ai si
Despre tigani
Despre popi
Despre noi, toti

No comments: