Friday, October 26, 2012

Back to the Primitive

Intoarcerea la origini.Vezi ca e mult de citit.

Romania de astazi experimenteaza tot mai acut dezradacinarea. Prinsa mereu intre "pagan" si "neamt", intre rus si ungur, intre Occident si Orient, Romania este tara dezorinentarii, prin excelenta. Niciodata nu am avut o directie personala. Niciodata, in istoria moderna, si ma refer aici la istoria post medievala, nu am initiat noi ceva, justificat prin noi. Tot ce am facut, mereu, a fost fie reactie la cei care ne inconjoara, fie legitimare prin ei; aderarea la valorile unuia dintre vecini; de la haine, la titluri, limba, obiceiuri. In alte orase s-a dictat un drum, romanii au recationat. Submisiv sau reactionar, dar paternul comportamental este acelasi.
Interbelicul nu reprezinta nicio diferenta, din punctul asta de vedere. Ca am avut un sef de stat cu adevarat suveran, ca am initiat industrializarea intr-un teritoriu total virgin, ca au fost reglementate relatiile dintre oameni, da, dar eram deja mult in urma tuturor, erau proiecte in premiera si erau dictate de interesele investitorilor straini, cei care, de altfel, au si facut industria romaneasca. Ca au fost benefice, nu incape indoiala si nici nu discut despre asta. Ce conteaza este doar faptul ca am mers pe acelasi drum. Drumul a ramas la fel si in perioada comunismului. Dansul dupa sau impotriva muzicii de la Moscova, zambind sau aruncand cu pietre in Occident. Azi, cred ca este evident. Pendularea intre Berlin/Washington si Moscova este penibila. Fara pic de afirmare a propriei suveranitati, fara nimic initiat de noi. Asteptam deciziile din afara si, cateodata, ne facem ca reactionam.

Desele schimbari majore ale orientarii noastre, ca natie, au avut un impact teribil asupra noastra, ca indivizi purtatori ai mentalului colectiv. Ganditi-va la niste copii care nu inteleg ce exact fac parintii. Cu cine ai voie sa te joci azi, nu mai e ok maine; nu inviti tu copiii la tine, astepti sa fii invitat. Cam asta ar fi. Ca romanu' de mijloc sa nu isi piarda complet busola, era nevoie de elemente de siguranta interioare. Stalpi. Credinta in ceva. Majoritatea neamurilor se legitimeaza si isi trag puterea din spiritualitate si ordine sociala. Dumnezeu si Regele, cele doua elemente europene, prin excelenta. La noi, biserica a fost mereu o gluma proasta, in conditiile in care oamenii au facut mereu pentru ea mai mult decat a fost ea dispusa sa faca pentru oameni. De la folosirea unei limbi straine in ritul intern, la implicarea inexistenta in socialul cotidian al romanilor, la a cere acestora bani pentru noi biserici, in conditiile in care oamenii nu mai au cu ce sa traiasca. Asta este Biserica Romana. 
Regele este o figura centrala, patriarhala. Nu trebuie inteles exclusiv prin functia politica, desi la europeni, cam aia e ideea. Regele, in Romania (ca spatiu geografic), nu a existat decat accidental. Principalele figuri istorice, de la Basarab la Stefan si ceilalti care intelegeau sa isi impuna vointa autoritar si violent intr-un spatiu considerat fief personal sunt exceptii. Majoritatea conducatorilor au fost persoane slabe, total legitimate prin extern (impus pe tron de X), in lupta de legitimare cu boierii (celelalte elemenete de constructie politica). Am mari dubii ca oamenii din perioada secolelor XV-XVI stiau cine mai e voda, in conditiile in care succesiunile la tron erau de ordinul lunilor, in anumite cazuri. Lipsiti deci de elementele esentiale ale stabilizarii ca neam, romanii sunt astazi, dupa ceva timp de cutreierare bezmetica, niste dezradacinati. Nu luati de bune balivernele cu portul, limba si covrigii, toti romanii cauta sa adopte mai mult sau mai putin un model cultural extern. Vestic inseamna american, astazi. Estic, inseamna arabesc, cu subdiviziunea rom. Niciunul nu este mai bun ca celalalt. Sunt, insa, evident, inca doua modele externe la care apelam. Cum situatia pare departe de a se schimba, e foarte posibil ca urmatorul patern la care sa intram sa fie neamt vs chinez. Aia ar fi de urmarit. Desi, si cultura araba era la fel de straina spatiului astuia, iar azi saormim si manelim mai ceva ca in Dubai. Am vorbit cu un strain care a scris (intr-o carte cu pagini) ca nu a vazut popor mai nesigur ca romanii. Si este adevarat. Noi simtim mereu sa ne reafirmam apartenenta la spatiul asta inca de acum 'spe mii de ani, noi am inventat micul si palinca si stiloul si avionul. Ok, perfect. Aia suntem, ne-am pozitionat in spatiu. Hai sa trecem mai departe si sa ne dezvoltam.
 
Exista insa si unii care au inceput sa caute ceva de sprijin. Care au trecut peste mic si stilou. Nu demult, scriam ca ungurii sunt cum sunt tocmai pentru ca ei nu au renuntat la valorile lor. La noi, totul este demitizat. Regele si biserica, cu oricat de putina legitimitate ar mai fi avut, au fost complet ingropati de comunisti. Nu pentru toata lumea, insa. Exista oameni care inca au nevoie de ceva in care sa creada si aleg sa se intoarca la ultimele (si singurele, de altfel) elemente de sustinere pe care le-am avut. Este motivul pentru care, intr-o tara fara cultura a monarhiei si cu o relatie teribil de proasta cu institutiile staului, fara cultura civica, oamenii se intorc catre rege. Este figura patriarhala de la care se asteapta o schimbare, o imbunatatire, o normalizare si o alinare, pana al urma. Este o sarcina monumentala. Pentru ca si regele asta este doar un om care vine sa insufle incredere unei multimi deznadajduite. Nu o va putea face singur si nu va avea girul celor care conduc deja destinele noastre. Regele se va baza pe clasa politica actuala, pe coruptii care paraziteaza toate ministerele si partidele, pe nasul din tren, pe politistul lenes, pe medicul spagar, pe profesorul slab platit si pregatit, pe mine si pe tine. Deci nu merge ca Mesia sau Nicusor Dan. E de munca, in primul rand, in propria curte. Iar reversul medaliei poate fi teribil. Increderea pusa in omul asta, ca simbol, aduce niste asteptari fantastice, dublate de posibilitatea intoarcerii total impotriva lui, in caz de esec. Tocmai de aia cred ca e bine sa stim, in primul rand, cine suntem, de fapt. Ce vrem. Unde vrem sa ajungem peste o generatie. Cam asta ar fi. Imi face placere sa cred ca intre cei care cititi asta nu sunteti din cei care arunca pe jos, fac o mica spaga si spun "Doamne, traim in Romania!... Noi nu o sa ajungem niciodata ca afara." Asa e. "Gratie voo".


Despre ce este vorba:

Sunt un fitos
Sunt acelasi fitos
Cand eu eram mic
Pirandele si legile
Biserica Romana
De unde am plecat
Despre viitorul presedinte
Copiii somnului

No comments: