Tuesday, August 21, 2012

Sfarsitul democratiei

Ideea democratiei suscita numeroase intrebari. Adica e cam aiurea si naspa si greu de crezut ca exista, mai pe romaneste. Chiar si asa, a existat mereu o sceneta destul de prost pusa in scena, in toata lumea, privind mersul lucrurilor. Destul cat sa asigure micii castori care iau credite si cred ca au un rol de cetateni, a se citi truditori, ca totul e kosher si aberatiile alea ale lui Rousseau sunt in vigoare. In Romania, sceneta a scartait de la inceput. Democratia este la fel de natural jucata aici cam ca fotbalul, bunul simt, generozitatea, onoarea, cuvantul dat, clima temperata si celelalte cretinisme care ne definesc tara. Mai pe romaneste, traim intr-o tara cu puternice accente asiatice, despotice, si construita pe temeiuri foarte diferite de societatea occidentala la care ne raportam. Atat de nenaturala ne e democratia, incat efectiv, istoric, nu avem momente democratice. Cuza, Carol I, Carol II, Ceasusescu, Iliescu, Basescu, reformele agrare, reformele censitare, administrativ teritoriale, toate sunt momente care ilustreaza doar vointa solitara a unui cetatean mai infipt. Adica, pana si unirea provinciilor istorice s-a facut cu zambestul pe buze si armata romana la parada, in piata. De curiozitate, daca armata era peste munti, aia chiar s-ar fi lipit de Bucuresti?
In fine, irelevant.
Cert este ca, de ceva timp, jucam mizeria asta de mama si tata. Unu' e democratia, cu structurile si regulile ei, altu' e cetateanu', cu nevoile si obligatiile lui. Pe moment avem parte doar de ce fac mama si tata dupa lasarea intunericului. Adica mai draga, e o sceneta porno ceva de speriat, in care toti ne-o tragem reciproc, iar statul ne-o trage tuturor. Asta pentru ca suntem intr-un fel si ne purtam ca si cum am fi vecinii nostri (da, aia rai si naspa despre care am scris data trecuta). Si, de la tot trasul asta, la un moment dat, nivelul de puditate (oare exista cuvantul asta?) a tot scazut, pana cand am inceput sa fugim in curul gol pe strada si sa ne scuipam reciproc. Pentru ca nimic nu mai este sfant (nu in sensul ala religios, doamne fereste!). Nimic nu mai are substrat. Si, cel mai important, regulile scenetei nu mai sunt respectate. Si atunci, avem parte de culisele din spatele scenei. Vedem cine sunt actorii, cat sunt platiti si de cine, cate cearcane si varice au. Va fi greu acum sa iasa iar la 4 ace si sa se faca iar ca joaca jocul democratiei, nu? Sa puna iar papion si pantaloni si sa ne ceara sa platim biletul. Pentru ca, o data ce indemni sa nu mai votezi, nu mai ai legitimitate sa chemi iar oamenii la vot. Dupa ce te porcaiesti cu ailalti si nu respecti legile, nu mai poti sa imi ceri mie sa le respect. 
Efectiv nici nu mai conteaza cine a castigat, pe ce criterii si restul tocanei. Asa cum v-am zis demult, niciuna din parti nu va accepta esecul in chestiunea asta. Iar asta e cel mai grav moment: lipsa consensului. Intr-o democratie, adica intr-o guvernare pe baza de compromis si rotatie la cascaval, cineva trebuie mereu sa piarda. Stati relaxati, e o pierdere de moment si de fatada, contractele pe banii nostri merg mai departe, unii cetateni isi fac mai departe case (cu mai multe turnulete decat e nevoie), altii conduc mai departe retele de turism si socializare pentru tineret (numite tendentios trafic de persoane) s.a.m.d., iar doi trei fraieri fara sustinere apar la stiri ca au furat 3 stiuleti. Problema este ca la noi, de ceva timp, nimeni nu vrea sa piarda. De parca nu ar fi alegerile parlamentare la colt, si atunci toti redevin preteni si tovarasi si ne zambesc stramb pentru rolul nostru de robotei constiinciosi care, prin vot, le creditam iar scaunul ala nenorocit inca 4 ani. Plus masina, diurna, casa, salariu si meniul zilei la cel mai mic pret, la cantina Parlamentului. Apropos, nu am mai trecut demult pe acolo, dar daca mancarea si preturile sunt la nivelul pe care il stiam eu, acum 3, 4 ani, merita sa iesiti acolo, in loc de mall.
Mi s-a terminat chifla la care rontaiam. As vrea sa va spun din start ca era un sfert de chifla, posibil de pe jos, altfel nu stiu de ce nu a vrut-o nimeni. Cert este ca si piesa s-a cam terminat. Declaratiile belicoase sau voit mieroase nu aduc nimic nou. Mama si tata s-au despartit pentru ca nimeni nu mai gandeste. Nimeni nu realizeaza ca din mizeria asta de telenovela care ne-a devenit viata, pierdem toti. Cineva trebuia sa cedeze, iar acum nu se intampla decat sa se agraveze situatia. Dar, presupun ca, daca scopul tau a devenit jiltul suprem din tinut, te cam doare in bancheta limuzinei platite de stat, pardon, noi, ce se intampla cu truditorii. Desi ar trebui sa tii cont ca, daca aia care trag se duc dracului, si limuzina aia o sa se strice, la un moment dat. Ar trebui sa tii, cont, ca, la un moment dat, pentru noi nu mai conteaza toate hotiile si minciunile prin care te-ai sustinut la putere, nu mai conteaza cati oameni voteaza sa pleci o data acasa, nu mai conteaza ca ai promis ca pleci daca nu se aseaza apele, nu mai tii cont de decizia unei curti constitutionale facuta din orice altceva decat judecatori, nu mai tii cont ca presedintele acestei curti ne anunta miop ca legile sunt facute ca sa fie interpretate si, culmea, asta e maretia dreptului... Pai ce susanul ma-sii mai avem legi, atunci? De ce nu ne targuim direct in fata portii? A, stai, asta facem de cateva luni, deja.
Mama, e clar, lipsa chiflei isi face simtita prezenta. Ideatia stagneaza. 
Mai duceti-va dracului.
Cu respect.


Daca ai chifla la indemana, poti citi si:

Despre votul de la referendum
Tot despre votul la referendum 
Despre alegerile noastre
Despre fricile noastre

No comments: