Friday, August 3, 2012

Frica de trecut

Suntem o mana de oameni complet dezorientati. Suntem nesiguri de clasa politica, de compatrioti, de noi. Intrecerile sportive sunt mereu abordate fatalist. Sportivii nostri sunt mereu inferiori adversarilor si sunt mereu raniti, iar lupta capata proportii mitice. Ideile romanesti erau o data bune, azi, nu. 
Sunt simptomele unei natii nesigure de ea. Unei societati care si-a pierdut reperele. Unei societati care nu stie prin ce si cui sa se legitimeze. 
In doar 100 de ani, Romania a trecut de la un stapan la altul, iar argatii se bat intre ei pe mosie. Nimeni nu are puterea sa insufle ceva neamului astuia. Si, cel mai periculos, noi nici nu vrem asta cu adevarat. Oricine apare este judecat scurt prin prisma politicului. Este imposibil ca omul respectiv, la un moment dat, sa nu fi facut ceva care, pentru macar jumatate dintre noi, sa nu fie reprobabil. Toti sunt patati si compromisi, numai noi, nu. 
In degringolada asta, noua generatie a producatorilor apare extrem de sensibila la ideile urlate cat mai tare. Oamenii noi, de 30+ de ani, care acum si-au luat viata in propriile maini si descopera realitatea foarte altfel decat o vedeau la 20+ de ani. Oamenii care nu au prins decat bruma de apus a regimului lui Ceausescu, dar a caror adolescenta a fost bulversata de perestroika lui Iliescu. Oamenii astia muncesc si dezvolta afaceri si familii, iau credite pe care le platesc, fac consum si se uita la competitiile sportive cu romani, oamenii care stau aici. Vor sa creada. Ei, bine, oamenilor astora li s-a descoperit punctul sensibil. Frica de comunism. Frica de comunism exploatata nici macar subtil de o parte de clasei politice, de asemenea fost comunista. Pentru ca hai sa fim cinstiti cu noi; pana si "tanarul" Petre Roman era comunist. Nu mai zic de greii actualelor partide romanesti. Toti sunt fosti comunisti. Nu au aparut din neant pe o constructie ideologica, ideologia pur si simplu nu exista in Romania. Sunt fost comunisti care au exploatat resursele de orice fel la care au avut acces si au perpetuat oligarhia din ultima perioada ceausista. In mod cert, asta a acceptat mult sange nou, dupa '89, iar metodele, oricat de orbiti suntem azi de scandalul peren, nu sunt aceleasi. Nici macar mentalitatea nu este aceeasi. Azi avem parte de o capitalizare brutala, condusa de clasa politica, nu de cea economica (la noi cele doua se confunda), punctata de framantari cauzate de tentative de rasturnari / conservari de elita. 
Cooptarea noastra, a tuturor in lupta asta (pana la urma straina noua) este ce da legitimitate celor care se bat pentru putere. Este normal sa fii tentat de idei vehiculate. Ideal ar fi sa fii tentat de idei constructive. Ideile negative, cele care fac intregul esafod al vietii politice azi, nu sunt asa de ok. Votul negativ, blamarea tuturor, cautarea cu orice pret a petelor, pesimismul, toate se vad azi in societate, la nivelul strazii. Din pacate, de la clasa politica pleaca totul, pentru ca limbajul vulgar, dispretul, lipsa responsabilitatii si nerespectarea legii la nivel inalt si in administratie se vad imediat, in oglinda, pe strada. Internetul ne permite tuturor sa vorbim, sa ne certam ca niste gaite, sa ii denigram pe toti si sa injuram pe toata lumea, fara argumente, la adapostul tastaturii.  

Unde exact mergem, sincer? Macar ne place sa traim asa? Eu am parerile mele, la fel ca voi. Cred ca in ele, pe baza unor argumente bune sau rele, in functie de partea din care privesti. Incerc sa raman mereu deschis la argumente, nu la tare si la defulari. Scopul este simplu; vreau sa traiesc in tara asta si vreau sa o fac in limitele impuse de lege. Vreau sa platesc taxe si sa beau un vin cu prietenii fara sa ma feresc de pietrele aruncate stupid de oameni care altfel, poate sunt inteligenti si vor aceleasi lucruri ca mine. Un grup legitim de oameni care sa construiasca ceva aici, care sa nu dezbine societatea. Nu pot sa inchid ochii la enormitati flagrante, de dragul "fricii de comunism", "fricii de basisti", "fricii ca aia scapa". Deci, ca o greseala sa nu treaca, facem alta mai mare si ni se pare normala situatia asta. Votam intr-un mod gresit, pe principii gresite, dar este ok, ca sa nu ne manance comunistii. La nivel zero, nu poti sa indrepti o greseala prin alta, dragilor. Ia eu nu vreau sa devin la fel de murdar ca cei pe care nu ii creditez,  doar ca sa scap de ei. In plus, eu, si sper ca nici tu, nu pot sa inchid ochii la realitate. Nu am niciun Fat Frumos de ales aici, aleg intre o atitudine constructiva si una distructiva. Aleg intre oameni patati si incerti si, pana la urma, politicieni. Dar vreau sa o fac printr-un vot direct, nu prin decizia unui om care nu se da dus din scaunul unde noi l-am trimis; o fac in cunostiinta de cauza, ca cetatean intr-un stat independent (macar la nivel aparent). Deci stiu ca exista "so far" pana unde UE si SUA pot vorbi. Nu sa ma traga de urechi pentru mizeriile pe care le tolereaza aici de 22 de ani doar ca sa ne transforme in piata de desfacere. Mai stiu ca leul se duce dracului din cauza baieteilor astia cu iz de politicieni, dar la fel de bine stiu ca nimeni nu a facut nimic pentru moneda asta amarata de 22 de ani incoace, iar leul nu are cum sa raga daca nu este hranit cu investitii constructive si locuri de munca si productie. Mai stiu ca nivelul de la care leul alunecat acum este artificial tinut de BNR, ca politicienii sa culeaga laurii, iar altii, foloasele financiare. Mai stiu ca suntem cum nu se poate mai penibili la nivel mondial, si nu vanatoarea de vrajitoare comuniste ne-a adus aici, ci incertitudinea, lipsa de chimie si talent pentru asa ceva, incompetenta si lipsa de importanta a celor care ne reprezinta la nivel international. Vad ca de Schengen, spatiul Euro si toate umilintele la care sunt supusi romanii la nivel extern s-a uitat complet azi. Inainte de "lovitura de stat din Parlament", Romania era respectata la nivel international, societatea nu era rupta, iar economia nu era distrusa de politicieni corupti. Sau nu?
Nu ar trebui sa uitam toate astea, asa cum nu trebuie sa se uite nici de "reusitele celorlalti". Ce conteaza este sa nu uitam, dar sa facem ceva ca sa trecem mai departe. Iar acest ceva, sa nu fie tot ilegal.
Frica de comunisti, de capitalisti, de batranii patati, de tinerii incompetenti, de aroganta, de dispret, de trecut, trebuie sa dispara. Nu suntem niste copii care se ascund de cuvinte. Am invatat sa deosebim oamenii, binele de rau, stim sa nu mancam fierbinte, sa nu lovim ceilalti copii. Stim toate astea, deci hai sa nu ne mai purtam ca niste prescolari si sa facem treaba, noi, in primul rand, la locul nostru de munca. Nu ne plac comunistii, nu ii votam si gata, dar nu spargem magazinele de dragul asta. Nu ne plac hotii, iar perfect, speram ca justitia sa isi faca o data treaba si nu ne prefacem ca si-a facut treaba pana acum si doar acum nu si-o face. Sau invers. Nu vrem sa ne conduca cineva, nu ne prefacem ca suntem mai multi (doar de data asta, ca merge) ca sa iasa neaparat cum vrem noi. 
Democratia este un mod superb sa traiesti fara restrictii violente. Compromisul trebuie insa acceptat de noi toti, iar contractul social trebuie acceptat si de politicieni, si de noi.
Frica de trecut inseamna frica de noi.

No comments: