Monday, August 20, 2012

Carcotirea ca fundament

V-ati gandit vreodata de ce a prins asa de mult Cronica Carcotasilor? De ce mos Ion Roata era asa apreciat? Pana la urma, era un parazit care ii denigra pe toti cei care faceau ceva. Caragiale, clasa politica romaneasca, blogarasii sau forumistii de 2 lei, care nu au UNUL vreo slujba? Modelul televiziunii de debate, din Romania actuala?  Nicusor Dan? Dan Diaconescu? Becali? Ei bine, dragilor, suntem un popor tare nesuferit.
Mamalicki inseamna de fapt mult mai multe decat credem noi.

Romanii sunt eminamente contemplativi. Mai putin cand vine vorba de vreun furtisag marunt, ici colo. In rest, nu punem mana neam sa construim ceva. Nici cand apa ne ia casa. In schimb, suntem experti in sfaturi, deseori scoase cu greu printre resturile de coji de seminte care ne mobileaza extrem de delicat partea de sus a corpului. Aia opusa slapilor pe jumatate scosi din picioare. Emitem sfaturi si, mai ales, subliniem partile negative, inchipuite sau nu. 
Cred sincer ca cine reuseste sa faca un produs aici, la nivel profi, s-a chinuit si a scos ceva peste o realizare similara in occident. Asta pentru ca nicaieri ca aici nu ti se pun atatea piedici. De la emiterea unei idei, esti intampinat cu neincredere; urmeaza toate posibilele piedici, unele reale, altele doar ca sa nu tacem din gura. Toata lumea participa. Toata lumea stie cate ceva. Toata lumea e experta. Si, desigur, toata lumea e impotriva. Daca ai ajuns acolo unde vrei, daca ai reusit, in ciuda tuturor sfaturilor venite din sufletul celor care te-au "sustinut", ei bine, ai reusit pe dracu'. Ce mare branza ai facut? Recunoasteti pe cineva aici? Va reunoasteti careva?
 Ma uitam la marile concerte tinute aici. Voi ati vazut diferentele intre publicul din afara si turma aia care isi ocupa cate un scaun in picioare si sta ca jalonul, de la noi? Mama, mama, am ras cand Axl Rose a remarcat, dupa ce s-a uitat la noi chioras, "well, this is a quiet evening". It's a quiet existence, my friend. Romanii sunt mult prea constienti de ei si de valoarea lor ancestrala ca sa se injoseasca si sa isi piarda cumpatul. Sa participe la un concert, asa cum se face. Noi facem show doar cand suntem la volan sau cand trece cate o femeie aranjata prin fata noastra. Dar, atentie, si acolo ne agitam cat sa se reaseze semintele din mana. Nu trecem de un anumit nivel de actiune, scazuta in intensitate. Ne rezervam sa dam din gura, ca doar romanul e poet. Printre altele. Suntem rezervati. Cam ca englejii. Niste engleji balcanici. Balcanici, dar nici chiar ca astia toti care ne sunt vecini. Mai curand est europeni, dar nu estici naspa, adica asa, ca bozgorii sau polacii. Mai curand suntem un fel de nemti ai estului. Da, cam asa. Aproape ca aia sunt de fapt un fel de romani ai vestului.. Nu?
Nu ne plac nici turcii, nici rusii, toti sunt rai si de vina pentru toate.
Ma uitam cat au construit neamuri mici, de-a lungul timpului. Sisteme legislative coerente si functionale, societati, orase, state, renume. Cat au construit si mai ales cum au vrut si au reusit sa iti exprime existenta, in raport cu cei de jur imprejur. La noi, momentele pozitive, de exprimare, de constructie, de facut ceva, pana la urma, sunt rarissime. Avem o existenta haios ovina, dar pana la urma, unii sunt cei care fac si unii sunt cei care privesc. Macar daca ne-am rezuma la privit.

Pana la urma, Carol II ne-a definit cel mai bine ca neam. Ala avea pedigree cum rar gasesti. Era nu neamt, ci prusac. Era beton, ce mai. Ta-su avea un CV impresionant chiar si pentru noi. Fra-su, la fel. El era despotic, afemeiat, nu respecta legile. 
"Injura si facea datorii; era roman sadea" cum bine l-a mirosit Bratianu.


Citeste si :




2 comments:

Anonymous said...

Bai frate esti tare! Ai verb!

Mihaita

Vava said...

Sau paraziti intestinali. Adica ma mananca.. :)