Monday, June 18, 2012

Decibeli interiori

Am inceput micul articol cu finalul. Asta am scris prima oara. Asta conteaza. Restul este umplutura. Dar una frumoasa, recunosc.
Aseara m-am bucurat de Motorhead. Frati-miu a facut invitatia, eu m-am echipat cu tricoul, jeans-ii rupti, figura asortata la tatuaje si gata.
La fata locului, oameni aflati la a treia zi de fest. Veterani. Rockisti cu pleata si tatuaje si cicatrici si pierce-uri, piele si cizme, ciorapi plasa si tinte. Bere inauntru, bere afara, peste corpurile incinse, priviri lascive sau tampe de la combinatia de bere si caldura. Patch-uri de motoristi. Pustoaice fardate goth. Doamne care inca stiu sa te innebuneasca prin atitudine. Baieti care isi (re)descopera masculinitatea. Totul asortat la un exces de decibeli. Hehe. Oricat de spalat esti, oricat de des schimbi tricoul si oricum iti arata colegii, tot rockist ramai. Este un sentiment care depaseste gustul si alegerea. Te defineste. Si un mic declic te trage inapoi in starea asta de care, poate, te-ai indepartat fara sa vrei.
Dincolo de look si atitudine, romanii au inceput sa invete sa fie public, iar rockistii o fac excelent. Ma uitam la oamenii astia cum au sustinut cel putin 6 ore de live/zi timp de 3 zile si mi-am dat seama ca adolescenta publicului roman este pe cale sa se incheie, iar trupele care vin aici au parte de public adevarat, matur. Sunt oameni care au trecut prin experienta de 30 de ani a occidentului in doar cativa ani; a fost un curs intensiv; au venit trupele cu care copiii din afara au crescut in oras; aici, le-am avut pe caseta, acum le-am vazut live si experienta ne-a maturizat pe noi, iar lor le-a oferit a doua tinerete. Pentru ca nicaieri, in afara, nu mai ai parte de feelingul flamand al publicului roman. Ma uitam in public si recunosteam "pusti" de varsta mea, care nu au avut ocazia sa VADA asta cand trebuia, la 17 ani. O vedem acum, desi avem ceva cearcane in plus, si slujbe si griji si copii si placeri "vinovate", tabieturi si rasfaturi. Dar inauntru, suntem asa cum trebuie si stim sa facem spectacol, ca public. Iar trupele venite stiu sa isi onoreze numele, oricate zeci de mii de km au la activ. Personal, am venit pentru Motorhead, deci ma refer strict la ei. Este uimitor cum stiu sa cante englezii. Cum stiu sa redea maleficul care caracterizeaza genul asta de muzica. Si este important sa stii la ce sa te astepti. Pentru ca rock-ul este rock, iar punk-ul, punk, iar indie-ul, pop. Sunt 3 stiluri pe atat de distincte, pe cat publicul care le boosteaza. Si nu ar trebui sa se legitimeze una prin alta, ca doar nu auzi rockisti sustinand ca sunt indie. Ei bine, nici indie-ul nu e rock. Chiar nu e, dar mini industria bucuresteana tinde sa treaca peste asta*. Am avut parte aseara de putere, in cel mai primitiv stil. De o adevarata intoarcere la primordial, ca atitudine. Fara fake shit si pose si alte concepte din alta sfera. A fost asa cum trebuie sa fie. A fost dur si mult si rock. Englezii care au facut industria asta, fie ca sunt Judas Priest sau Motorhead, sunt incredibili. Si cer totul de la public. Cand pleci de la ei, pleci rupt. As face o mica paranteza aici, publicul mai putea aseara, si dupa headliner, iar ideea de a avea trupe mai mici, dupa, in cort, a fost tare buna. Am vazut Tiarra si am fost placut surprins de ei si de publicul care inca mai putea.

Am plecat pe jos de la concert. In mare parte, pentru ca mi-a murit bateria la masina. De fapt, doar pentru ca mi-a murit bateria la masina. Am mers pe jos de la Romexpo pana in fostul cartier evreiesc, unde stau. Actualmente tigania Udristei. Dupa asa un concert, cativa km facuti in ritm alert, prin orasul plin de verdeata. Si sa stiti ca Bucurestiul nu este nici pe departe orasul mizer pe care il critica unii. Este frumos si este fantastic sa mergi noaptea prin el. Si e placut si sa iti amintesti statistica oficiala:

"Bucharest's crime rate is rather low in comparison to other European capital cities, with the number of total offenses declining by 51% between 2000 and 2004. The violent crime rate in Bucharest remains very low, with 11 murders and 983 other violent offenses taking place in 2007. Although in the 2000s (decade), there have been a number of police crackdowns on organised crime gangs, such as the Cămătaru clan, organized crime generally has little impact on public life. Petty crime, however, is more common, particularly in the form of picketpocketing, which occurs mainly on the city's public transport network. Levels of crime are higher in the southern districts of the city, particularly in Ferentari, a socially-disadvantaged area."

Ei bine, asa e. Poate pentru ca romanii folosesc un alt sistem de defulare decat occidentalii. Poate pentru ca tuturor le e frica de caini. Cert este ca e placut sa te plimbi prin zona centrala. E verde si liniste si frumos. Desi latra. Cel putin pe mine. Poate pentru ca zona asta care latra simte ca "sunt un om rau". Poate simte ca mi-ar placea ca orasul sa devina un mare exportator de manusi sau alte articole de piele. In fine. Ce este mai important este linistea interioara pe care eu, poate si tu, o putem obtine gratie unor pasi facuti pe jos. Doar cu tine si cu decibelii care inca iti urmaresc gandurile.

Si mi-am dat seama. Chiar nu poti fugi de ceea ce esti, cu adevarat. Esenta ta ramane in interior si, daca esti norocos, o recunosti si o accepti. Nu fugi de ea. De tine. Chiar nu are rost.


* Vezi si
Un bacon de post
1 km initiatic

No comments: