Wednesday, May 23, 2012

Magistrala albastra

Parisul este un cumul de asteptari exacerbate, realitati peste dezamagirea ta creata de aureola artificiala a urbei, cultura, mizerie, trafic.
Exagerat, nu? Asa e Parisul.
Hai sa incepem. Dupa inceputul asta plin de emfaza pariziana, pot sa va spun ca Parisul mi-a oferit ceva ce pierdusem dupa Toronto; indulgenta pentru Bucuresti. Haosul stradal presarat cu nesimtire, lipsa de atentie la stop, ambulante, motociclisti, totul intr-un cor infernal de claxoane inutile face ca cel bucurestean sa apara chiar decent. Traficul nu este singurul lucru exacerbat din marea capitala. O adevarata inflatie de palate, statui, monumente. Efectiv traiesti simptomul Vadim; cand C.V. Tudor venea la emisiuni cu o stiva de dosare fantastice, in care aflai unde este Elvis, ce mananca extraterestri, ce culoare avea ochiul lui Horus, tot ce retineai era abundenta stupida de informatii. In toate este nevoie de o rationalizare, de o gradare a oferirii. De un playlist, daca vrei. Nu arunca totul in supa, de la inceput, nu va iesi bine. Asta este Parisul. De la cele 6 palate care fac Luvurul, la cei 16 km de galerii de arta gazduite, la cele 4 luni necesare ca sa acorzi un minut fiecarei opere de arta din acest colos cultural, Parisul este un adevarat mall cultural. Este prea mult. Este obscen.
Si totusi, reuseste sa isi faca loc in preferintele tale. Cumva, farmecul unor strazi care seamana violent cu Bucurestiul (dar arata bine), te cucereste. Cumva, realizezi ca ai in fata varianta maximala a formei minimale in care traim noi; daca Bucurestiul ar fi pastrat linia adoptata in secolul XIX, si-ar fi ingrijit cladirile, ar fi construit rational, ar fi spus NU mizeriilor arhitecturale care ne "pigmenteaza" cotidianul, am fi putut sa ne situam pe aceeasi linie cu Parisul. Am fi fost la capete opuse ale aceleiasi magistrale; de la Sena la Dambovita, micul si marele Paris sunt mult similare. Noi am pierdut legatura asta, azi e clar. Azi, Bucurestiul arata mai dezordonat si oriental ca niciodata, dupa secolul XIX. Dar in trecut, pot sa inteleg cum a fost posibila comparatia.
Daca Parisul isi castiga bunavointa carcotasilor de serviciu, francezii nu. Sau macar parizienii. Oamenii nu sunt rationali. Sau bine crescuti. Nu, ei sunt latini. Si parizieni. Nu va asteptati la bunavointa. La o minima cunostiinta de limbi straine. Bariera de cultura si limba nu trece niciodata in metropolele unde engleza nu este prima limba. Primul efect este nesiguranta. Nu pentru turisti, care se simt protejati de pasaportul din buzunar. Nesiguranta "celorlalti" este insa omniprezenta in metropole, iar Parisul nu face exceptie. Negri, magrebieni, chinezi, toti traiesc in continuare intr-o Franta alba. Blonda, mai exact. Romanii sunt tigani. Italienii sunt "ceilalti spanioli". Englezii si nemtii sunt "ceilalti europeni". De altfel, primul drum facut de noul presedinte francez, in chiar ziua investiturii, a fost la Berlin. Un adevarat periplu vasalic si grabit la noii stapani ai Europei.

Alte mituri:
- democratia franceza: Parisul este sub inraurirea totala a absolutismului; dictatori militari, de la "cetateanul Napoleon" (da, ala care era Imparatul unei republici) la militarul de Gaulle (ala care altoise siguranta statului pe democratie), care i-au trasat bulevardele, i-au modelat monumentele etc;
- tiganii romani: sunt mai rari decat autohtonii mizerabili care dorm pe strada;
- Rap-ul francez: penibil.

Cherchez pas la femme. La Femme este in Londra, Roma, Berlin, Budapesta, Toronto, Bucuresti, dar nu in Paris. Frantuzoaicele sunt imbracate prost, neingrijite, nu poarta tocuri, sunt intersarjabile. Parfumurile bune raman, din pacate, doar in magazinele de firma arhicunoscuta care sunt mai dese ca toaletele publice.

De incercat: patiseria (mancarea, in general), slujbele catolice (biserica catolica ofera spectacolul psihologic at it's best, fata de amatorii de la noi), atmosfera din cafenele (desi spatiul este folosit pana la meschinarie), o plimbare pe Sena.
Taxiurile sunt ieftine, dar Parisul este enorm; o cursa medie poate duce spre 17/20 E. Metrourile sunt cea mai buna cale de transport; sunt vechi si miros execrabil, dar vin foarte des. Atentie, parizienii se inghesuie mult peste "hai ca se poate" autohton. Se imping violent in tine fara sa spuna nimic. Fara sa mai fie loc.

Asta ar fi Parisul la minut. Este un oras enorm si prosper. Este o metropola europeana (adica a lumii vechi) si, cel mai important, una cu o mare personalitate. Nu este vina ei marketingul de care beneficiaza te face sa ajungi acolo cu asteptari nerealiste. Nu, Parisul nu este zana cea buna si trebuie luat cum este el. Nu poti sa nu admiri forta localnicilor. Fiecare monarh a tinut sa isi faca simtita prezenta. Sa faca inca un pod, la doar 50 de metri de cel deja existent. Sa ceara o noua amenajare a urbei. Sa isi faca o curte din noile minti ale epocii. Sa isi puna amprenta la modul constructiv. Si azi, parizienii aroganti trag foloasele.
Prin contrast, timisorenii nu vor sa plateasca un impozit anual de 40 ron pentru amenajarea cladirilor istorice din urbea lor. Dar nu isi incap in piele de civilizati ce sunt.
Tot respectul.

Citeste si despre ceva mai la esti de noi.

No comments: