Tuesday, May 29, 2012

De ce nu il votez pe Nicusor

20 de ani de "democratie" ne-au adus o multitudine de alegeri. Alegeri, dar mai ales, campanii. Dupa 20 de ani, ai crede ca ne-am specializat in campanii. Si asa si este. In mare parte, pentru ca la noi, campania este permanenta, pigmentata cu scandaluri de coruptie si ineficienta. In plus, banii si know-how-ul folosibili in campanii se duc in concertele electorale cu iz de mici si in pungile cu culorile partidelor. Tuturor partidelor. Un adevarat curcubeu democratic. Dar cu iz de mici.
Revenind, insa, nu pot sa nu observ ca nivelul intelectual al campaniilor a scazut considerabil. De foarte proasta calitate sunt si pozele facute. Sincer, nu am vazut o strategie coerenta interpartinica sau macar un afis facut cu cap. Daca politicienii au inceput sa isi bage pilele si in campaniile electorale, sau daca interesul se duce, cum, am spus, spre specialisti pentru gratarele electorale, nu stiu. Cert este ca, de la USL (cu 4 culori si 3 fonturi pe un singur afis) la PDL cel verde (?), la parodia ieftina si cu reminiscente nostalgic naziste a UNPR-ului, ai parte de politicieni care zambesc fortat, violent de fals; la peruci puse pe dos, la incadrari de toata jena, la poze arse care fac ca pretendentul sa para mort de 3 luni, la diferente de incadrare/dimensiune in aceeasi poza, la exprimarea frustrarilor legate de lipsa de inaltime sau de par a unui candidat sau altul, etc etc etc. E de toata jena si e si asta un semn ca asta e interesul politicienilor nostri pentru  noi, alegatorii lor. Nici macar nu se mai chinuie sa minta frumos, asa cum sta scris in contracul social. Al lui Rousseau, domnilor catindati. Asta era gratis, nu era pe fonduri europene.
Printre favoritii mei in campania dezastruoasa enuntata mai sus sunt Gigi Becali, Vadim Tudor si sumedenia de oportunisti fara nume sau personalitate, doar cu o foame de zile mari in ochi, care se pozeaza cu Dan Diaconescu. Trebuie sa recunosc ca, de bine de rau, astia au reusit sa inteleaga ca, pentru a crea o coeziune la o formatiune politica, primul element este sa ii imbraci pe aia toti la fel; cam ca la fotbal. Asa ca au asezonat la toate afisele lor electorale un mov/violet care se potriveste de minune cu cearcanele morbide ale lui Diaconescu. Priceless! Favoritii poporului primesc locul 3 in cea mai imbecila si incoerenta campanie electorala mioritica.
Usor la egalitate cu ei se afla o poza care aminteste de Amara '34. Un grup de batranei complet necunoscuti, intre care troneaza, cu o coafura demna de Nosferatu, unicul, usor iesitul din mana, Vadim. Pe un fond albastru, un grup mic, plutind undeva in vazduhul nationalismului de cea mai proasta calitate, Vadim si "echipa" ne indeamna sa ii votam pentru ca... e timpul. E totusi un mare pas inainte; pe vremuri, anuntatele masuri economice ale lui Vadim priveau executia pe stadioane. Desi, daca ma gandesc, macar aia avea o oarecare referire la economie (executatii erau reprezentantii elitei economice, Mafia, cu accent pe al doilea "a", daca mai tineti minte. De fapt, pe "i", daca ma gandesc mai bine).
Castigatorul acestei scamatorii de campanie intr-o tara care triseaza tot este insa unicul si fantasticul Gigi Becali. Aici e mult de spus. Cred ca toti ati observat ca atunci cand Gigi rade, devine chintesenta caricaturii romanesti. In aceste circumstante, cineva din "staff-ul de campanie al lui Becali" (hahaha nu cred ca am zis asta) a sugerat ca razboinicul sa nu mai rada. Probabil ca se auzeau behaieli prin afis, nu de alta. Cert este ca Becali a adoptat o ipostaza absolut dementa; omul este incruntat, incrancenat de-a dreptul. Impactul este accentuat si de culoarea nefericita aleasa pentru back ground: un degrade negru/sangvine folosit de obicei la saloanele de masaj erotic. Ma rog, oamenii din "staff-ul de campanie al lui Becali" stiu mai bine cum e cu astea. Ca tocana apocaliptica sa fie completa, Gigi si-a ales un slogan decent, european si evaziv: In slujba Crucii si a Bucurestiului!
Am vazut deja asta de multe ori prin oras, dar tot a trebuit sa ma opresc din scris, ca sa rad.

Q: Care este interesul cetatenilor in alegerea unui administrator al urbei?
A: Evident, sa fie incrancenat in raspandirea cuvantului Domnului.

Q: Ce fel de edil vreti?
A: Un cruciat.

Deci Becali nu se anunta ca un edil, ci, mai curant, ca un iezuit a carui ferventa mistuitoare poate fi usor plasata in Franta secolului XV.  S-o fi molipsit omul de la bancile alea pline cu frantuji, acolo la Bruxelles.
El este castigatorul meu. Si, sincer, daca nu isi lega numele de o afacere incerta, cum este clubul Steaua, ar fi fost si al vostru. Pentru ca romanii (si bucurestenii nu fac deloc exceptie) sunt inimosi. Ei aleg cu inima.  Poate nu au creier. Nu stiu.
Cert este ca Becali si-a sabotat sansele politice undeva intre etapa a 15 si a 18, cand Steaua a pierdut titlul. Sincopa l-a scos la rampa pe Diaconescu, urmatorul si actualul Becali, unul de sorginte si mai proasta, asa cum Becali a fost urmasul net inferior al lui Vadim. Lipsa oricaror idei coerente, politice sau de orice natura, miza pe cartea nationalismului, a manipularii mistice a nefericitilor (cu ajutorul Bisericii Ortodoxe, mereu acolo pentru toti cei care platesc), a exaltarii imbecilitatii si oportunismului, intr-un cuvant, a cetatenilor romani ai UE, asigura oamenilor astora un loc de imunitate in societatea noastra.
Deci, pe 10 iunie, ne vedem la vot. Scuze. Va vedeti la vot. Cu Dumnezeu inainte!


PS: nu ati gasit nicaieri vreo referire la cel mai hip candidat, nu e asa? Tocmai de aia nu il votez. Daca vreti sa vedeti totusi, de ce, gasiti aici.


No comments: