Monday, April 5, 2010

O iarna din copilaria mea

'89 a insemnat pentru mine un zid in drumul luminos pe care o apucasem.
Pentru noi, pentru generatia mea de pusti de 8, 9 ani, "revolutia" a intrerupt o monotonie bine acceptata. Intre cozile pentru laptele vandut in sticle a caror greutate pare sa-mi fi oprit cresterea in inaltime si partidele lungi de fotbal, jucate unde astazi sunt parcate 68 de masini, stiam sa savuram soarele puternic dar parca nu asa de arzator ca astazi, tevile cu cornete, prastiile, scoala cu cheia de gat, leapsa prin santierele patriei, chiulul la temele de vacanta. Nu exista, pentru noi, impuls sexual; grija era a parintilor, dar altfel ca astazi; nu erau raufacatorii pe care ii vezi astazi la televizor; gastile aveau onoarea de a se bate "in parte" si fara arme.
Dincolo de nostalgia proaspatului pionier care visa la snurul albastru (o urasc si astazi sincer pe Elena Papuc, ultima detinatoare a distinctiei pentru scoala nr 15), viata era altfel. Chiar era. In '89, s-a intamplat insa ceva. Tata pleca la aeroport, desi o auzeam pe mama (prin usa bucatariei) cum pleda impotriva. Eu nu aveam voie sa ies afara si, culmea, nici sa merg la scoala, desi era sambata si aveam cele mai frumoase ore (intre care, doua ore de desen!). Incertitudine, imagini greu de inteles la tv, speranta pentru mai bine a alor mei. "Revolutia".
Greu de tradus pentru un pusti aflat inca in clasele primare, sentimentul de frica, de nesiguranta, a insotit cvartalul nostru linistit toata iarna. Vecinii nu mai erau cum ii stiam. Vorbeau urat si se purtau ciudat unii cu altii.
Soarele de primavara a inceput sa ne trimita iar pe noi, aia mici, la paine, lapte, "ciunga". Primul soc a fost cand am ajuns "la paine", iar cei 10 lei din mana mea mi-au asigurat o paine, in conditiile in care, in mod normal, luam 2 si jumatate (sau doua si restul era comisionul muncii mele). Preturile vajaiau pe langa mine. In cateva saptamani, ma obisnuisem ca monedele mele de 5 lei nu mai aveau nici o valoare reala. Ultimul strat de mortar revolutionar peste copilaria mea a fost guma Turbo de 100 de lei. 100 de lei! Ireal. La cateva saptamani dupa, deja ceream prietenia unei fete. Fumam prima tigara furata de la bunica. Chiuleam prima oara de la scoala. Treceam spre adolescenta, in ritm de Queen si Scorpions.
Cresteam.

19 comments:

Alexandra Vilcu said...

Te rog frumos, eu chiar visam la snurul galben! Revolutia mi-a distrus visul de copil de nota 10 si cu nasucul pe sus (noroc ca mi-a trecut repede)! :-)) Iar ce-a urmat imediat dupa... Imi aduc aminte de primele "buticuri", cu bombonele Topik, Jelibon, si suc de portocale Tropikana. Ca sa nu mai vorbim de primele reclame cu "Titan Ice - alta viata" si "V-am prins vrajitoarelor"! Radem noi, radem, dar eu nu pot sa-mi stapanesc un ranjet nostalgic...:-D

Vava said...

:) stiu, si mie imi aparuse cand scriam. Mai mult, nici nu intentionam sa scriu despre asta, pur si simplu a iesit.
PS: Eu aveam snurul galben. Daca il mai gasesc pe acasa ti-l imprumut. Vei fi senzatia petrecerilor! :))

Alexandra Vilcu said...

Cum adica, aveai deja snurul galben??? Adica, pe voi deja va facusera comandanti si pe noi nu, desi eram aceeasi promotie??? Mda... poate Berceni-city (unde "domiciliam" eu pe vremea aia) era mai "retrograd"... :-))) Merci mult pt oferta, chiar te rog sa mi-l imprumuti, ca poate intr-o zi o sa se lase cu un "old school party"! :-P

Urban Mold said...

old school - retro - retrograd?

Urban Mold said...

Rom - Senzatii tari din '64

Alexandra Vilcu said...

Old school - nostalgic - nu neaparat "retrograd"! :-D Iar ciocolata cu rom, eu nu mi-o amintesc "inainte", in schimb maica-mea da... Poate nu prea se mai gasea in anii '80. Dar de Cico ce zici? :-))

Vava said...

Bai, nici eu nu tin minte ciocolata cu rom "inainte". Ciudat. Cico si Brivcor, da. :)) Si banane verzi pe dulapla bunica-mea, "sa se coaca" (a se citi altera).

Alexandra Vilcu said...

Ca sa nu-ti mai spun ca imediat dupa revolutie am crezut ca vom avea poza lui Iliescu pe perete si pe prima pagina a cartilor de scoala! Dupa atata "veneratie" impusa pt nea Nicu' si coana Leana (cantecele, poezioare, etc.), credeam ca asa e firesc... Ce sa gandeasca si mintea mea de 8 ani? :-)

Fishtank said...
This comment has been removed by the author.
Urban Mold said...

era Brifcor :) su avea un gust oribilozaur si daca aveai noroc sa stea mami indeajuns de mult la coada si sa ia de pe sub tejghea lucruri puteai bea si Pepsi-Cola (sic!) Bine ca sunteti voi batrani :P

Urban Mold said...

a si mi-am mai adus aminte de tigancile de la colt care vindeau seminte cu un fel de oca de lemn care parea enorma si cand iti puneau in mana aveai 3 seminte speriate. Mi-a luat ceva timp sa inteleg ca avea un fund gros , dar voi probabil nu va mai aduceti aminte asta ca deja erati mari si va jucati lipa ...sau mai stiu eu ce altceva

Vava said...

Fetel nu jucau asa ceva. Nu le primeam. :)) Si nici nu erau interesate de asta.

Urban Mold said...

mie imi placea :P se pare ca odata cu revolutia venisera si drepturile femeilor ca ma primeau la lipa:P sau visau la surprizele lui frate-miu ..oh doamne , am trait o minciuna oare ?:))

Alexandra Vilcu said...

Eu nu mai stiu cum era "lipa"... Cine-mi refresheaza si mie memoria? :-D

Urban Mold said...

era o "unealta pentru joc". erau niste coperte de plastic de la carti caiete si le impachetai cumva in asa fel incat sa formeze un patrat , acum ca ma gandesc arata ca o merdenea. Si tradeai cu ea , de obicei era realizata din doua coperte. Si parca era si ceva desen pe jos facut cu creta care reprezenta 4 cadrane da nu mai stiu exact cum trageai. Cred ca era un fel de curling romanesc fara mopurile alea inginerite :)) ideea e ca luai surprize :d

Vava said...

:)) asta e de retinut. Lipa era un fel de curling romanesc. In esenta, cam asa era.

Masaj erotic Bucuresti said...

Foarte interesanta poveste ta,eu nu am apucat acele vremuri eram mult prea mica,ca sa inteleg ce se intampla.Oricum acum sunt detoate dar nu sunt bani....si oricum viata este grea.

Delfinul said...

fabulos scris! Da, lipa...hehe..era un patrat impartit in 4, scopul era sa nimeresti cat mai bine - daca nimereai in centru intre cele 4 patrate, castigai 4 surprize Turbo, cu conditia ca nimeni sa nu nimereasca vreun patrat. La modul, daca tu nimerisei pe toate cele 4, eu intr-un patrat, iti dadeam 3 surprize. Parca asa era. O combinatie intre liniuta si ruleta cumva :)))

Vava said...

Era varianta aia si mai era varianta proto-lipei, de pe vremea cand premiile erau fetele de la cutiile de chibrit. :)) Aveai un patrat cu o piatra in mijloc; scopul era sa dai piatra afara din patrat, cu lipa, printr-o serie de miscari pre-anuntate (departe-aplecat, aproape-tarsh etc). Miza era stabilita la inceputul fiecarui joc. Tare era ca noi, copii fiind, reusisem sa stabilim o paritate a noastra, complet functionala: la o fata de chibrit Gherla primeai 3 de la nu mai stiu care producator s.a.m.d. Jocuri de noroc si indemanare, practicate de soimii si pionierii Patriei!