Monday, February 1, 2010

Achilles Last Stand

Casa. Masina. Accesorii SM. Pipa. Plasma vs LCD. Hasis. Spoturi vs candelabru. Un animal. O prietena. Doua. Noua. Cd-uri. Carti. Adidas. Tag Heuer. Benzina cu cifra octanica mai mare vs 1 plin si jumatate. Esquire. Iesiri in weekend. Liga Campionilor. Mare.

Cu tot respectul pentru Welsh, nu de la el le-am luat. Cate articole ne compun viata? Nu mai sunt demult cuvinte de sine statatoare, sunt pachete, profile pe care le activam. Orice mica modificare, customizare (permisa) ne face sa ne simtim unici. Si suntem o mare de unici, ca cerceii intr-un cufar. Fiecare unic. Toti unici. Tot fiecare?
Nu le condamn, sunt necesare. Ma deranjaza insa ca ma acapareaza. Ca nu ma mai bucur de realizarile mele pe cat ar trebui. Ca le convertesc in procente de casa, masina, plasma, hasis. Ma deranjaza ca las masina tot mai rar, ca merg pe jos prin ploaie si frig tot mai putin, ca nu mai merg in birturi jegoase unde toti imi devin prieteni si bem tot ce am la mine, ca nu mai sunt dat afara de nicaieri. De fapt, asta se poate rezolva usor. Problema este ca nu mai incerc. Copilul a crescut? Nu spune asta, te rog, imi racaie Tag Heuer-ul. Amaratul de vanator a fost complet domesticit, ca Che - simbolul de succes al revolutiei, exploatat deopotriva de un Fidel prea lucid, ca si de firmele care produc genti, la preturi care l-ar fi facut pe Che sa calculeze cate pusti ar fi obtinut. Iisus care cere "ca toti sa vina la el", si apoi il pune pe sf. Petru la poarta.
Ironic.
Ala taia bilete, sau cum?

Daca maine te trezesti cu dor de duca, unde ar fi acest "duca"? Da-mi un exemplu.

13 comments:

brand new friend said...

Exemplu: la mare. :)
feed back.

Vava said...

Feedback rules! Dar "la mare" este din pachetul mentionat. Unde altundeva?

brand new friend said...

ah. credeam ca te refereai la Liga Campionilor. ca e mare. nu-s microbist.
propun un weekend cu parintii atunci. great escape.

Vava said...

:p sa te cred, domnul meu? La cum te stiu, as paria ca e un feeling de moment. Te mai ocupi de visuals?

brand new friend said...

pai nu m-am ocupat niciodata de visuals per se. doar atunci, si doar pentru ca imi placeati atat de mult incat ma simteam privat de o comuniune mai intensa cu voi pe scena. noroc ca mi-a venit ideea cu visuals, altfel probabil ca ma apucam sa invat sa cant la muzicuta sau ceva.
de ce intrebi?

Vava said...

Pt ca lucrez la un proiect nou (si cred eu mai apropiat de sufletul tau) si mi-ar placea sa lucram impreuna.

brand new friend said...

ma intorc luni la Bucuresti. vorbim la telefon.

Urban Mold said...

Duca - I.G. Duca
In alta ordine de idei ma gandesc citindu-ti postul daca nu cumva negi insasi ideea de concurenta , si mai apoi de progres. Ma gandesc ca antiteza sta la baza concurentei - deci tot timpul te privesti in comparatie cu alteritatea si in felul asta analizand-o si punandu-te in antiteza cu ea , gasesti punctele slabe si le poti ameliora. Si in felul asta progresezi si cred ca treaba devine ciclica.

Vava said...

Draguta diversiune. Concurenta cea mai acerba este cu ego. Cand voi contientiza asta, ca individ, si voi realiza potentialul meu, ma voi perfectiona treptat. Voi depasi mereu persoana mea anterioara. Nu voi fi cu nimic mai bun pentru ca te depasesc pe tine, un extern, pentru simplul fapt ca poate tu esti sub ce pot da eu; ce fac atunci, ma limitez la a trece de tine? Valoarea este data de realizarea personala, nu de societate, la care te raportezi. Societatea este acolo doar ca sa inregistreze triumful. Ne's pas, mademoiselle arhitect? :p

Urban Mold said...

Ai dreptate cand spui ca e cea mai acerba concurenta cu ego. Dar asta este varianta ideala , cred ca cea mai la indemana este sa concurezi cu externii. Sigur in momentul in care reusesti sa te departezi atat de tare de tine sa privesti obiectiv si sa poti sa iti realizezi versiunea noua si imbunatatita a ta , deja esti intr-o carte ca exemplu ideal si nu existi.
Ceci n'est pas un pipe. :)

Vava said...

Cred ca exemplele din carti, dincolo de idealizarea imposibil de evitat, sunt oamenii care au avut curajul sa sparga un cliseu. Si mai cred ca sunt exemplare similare in real life, dar despre care nu scrie nimeni. Sunt oameni pe care poate ii cunosti, dar nu te gandesti la ei si la realizarile lor in termeni concreti, clari, transanti, din cauza fricii de penibil. Nu vreau sa sune rupt de realitate ce spun; societatea (cumulul externilor) este necesara ca un stage, ca un decor. Tu esti insa cel care evolueaza acolo, iar rolul tau trebuie sa faca abstractie de balast (cutume, obisnuinta, rutina, compromis unde nu trebuie). Trebuie sa gasesti in tine puterea de a depasi niste limitari. Suna extrem de cheesy, totusi, exista o clara evolutie (nu ma refer aici la cea profesionala etc). Exista un moment in care constientizezi ca NU faci anumite lucruri pentru ca.. nu se face asa ceva, pentru ca iti este peste mana etc. Sunt piedici interne peste care trebuie sa treci. Vei fi blamat pentru asta? invidiat? apreciat? nu conteaza, sincer. Tu trebuie sa fii impacat cu tine si cu ce faci. Sa vrei lucruri la care "in mod normal" nu ai putea spera, sa faci ceea ce este la indemana ta, desi "nu se face asa ceva", in fine, intelegi. Treci peste ele si ce ramane in urma arata efectiv altfel, greu de explicat celor care nu incearca asta. Asta cred eu ca este modul de a deveni mai bun si chiar este singurul scop de a exista. SA TE DEZVOLTI, nu sa umpli un tipar si sa umpli decorul pentru altii. :)
Cred ca ai remarcat excesul de "trebuie" folosit de mine aici. Este o oglindire a situatiei despe care vorbesc. Nu este ceva usor de facut si la care aderi intre doua feluri de mancare.

Urban Mold said...

Trebuie sa zic "This is John Galt speaking!" . Apreciez ce zici acolo de fapt imi place tare mult. Stiu ca eroii lui Ayn Rand suna foarte improbabil sa fie reali sau sa existe cineva ca ei dar daca dupa ce ii cunosti si iti dai seama ca poti face niste schimbari cu tine - fie si mai mici - inseamna ca ei mai prind viata si inseamna ca improbabilitatea se mai reduce.

brand new friend said...

sa stii ca te-am sunat ieri :)
twice.