Wednesday, January 27, 2010

La pescuit. Elogiu nebuniei. Mele.

Ella, Craiova, 1885.
Carmen, 1978.
Dr. Constantinovici, Bacau, 1926.
Sunt aparitii din neant. Sunt mai mult decat nume, pentru mine, cel putin. Exista acum, din nou.
Doar pentru ca eu le-am citit, au rezonat in cutia mea craniana si m-am gandit la ele, nu ca nume, ci ca oameni. Cred ca este si motivul pentru care unii fac asta. Lasa o nada in viitor si candva, cineVA VA rosti formula magica pentru a-i aduce inapoi.
Altfel nu inteleg cu ce drept iti treci numele, pangaresti, atingi definitiv o creatie asupra careia nu ai nici un drept. O carte este o parte din tine. Citind-o, ii dai suflet, mai exact ii insufli viata peste germenii deja existenti. Cand lasi urme reconoscibile ca fiind ale tale pe paginile unei carti, tatuezi practic autorul, ii lai urme adanci in partea de suflet expusa intre coperti.
Ai stat pana acum si ai citit. Citind mai departe ce scriu eu acum, incearca sa realizezi ca vorbesti cu mine, sau cel putin ca ma asculti. Te uiti mai fix catre literele din fata ta. Poate chiar te simti un pic mai singur decat erai in urma cu 5 secunde. Poate ti se pare interesant ce citesti, sau poate nu, sau poate chiar ai realizat ca vorbesti cu mine, de vreme ce eu scriu acum posibilele tale raspunsuri. Si daca eu scrijelesc acum in partea MEA de suflet posibilele tale trairi, inseamana ca esti al meu. Mai mult, ai adus ACUM trait de mine la tine, sau poate acum al tau s-a transformat in al meu. Tu esti tulpa mea, asa cum eu traiesc acum, independent de mine cel comun, gratie chemarii tale.
Confuz? Nu te mai incrunta, arati ridicol. Serios.
Si nu mai scrie pe carti daca nu esti pregatit pentru ce presupune.
Vava. 27 ianuarie.

1 comment:

Anonymous said...

nevoia de a verifica:)