Wednesday, January 27, 2010

durere.com

Matase si catifea.
Culoarea sangelui pe impurul imperial imperios isi striga nemurirea. Imi place asta. Am sa incerc sa o retin. Poate gasesc momentul sa o strecor intre “dati-mi 4 mere foarte verzi si tari. Nu, nu vreau rosii. Nu, nu sunt nou prin cartier...”
Primul strigat de durere ma surprinde. Nu va fi urmat de inca unul. Durerea nu exista decat in anticipatia ta. Durerea poate fi conditionata. Ca dragostea. Durerea dispare deci dintre elementele primordiale si devine un lux. Un artificiu. Un moft. Ca dragostea.
Demonstratie. Un pumn bine plasat intre coastele 2 si 3 va genera strigatul de durere la nici o secunda de la momentul in care pumnul s-a oprit la 2 cm de coaste. Durerea este in mintea ta. Trupul raspunde doar unui impuls launtric, nu unei actiuni exterioare. Sa zicem ca esti cu spatele. Sa zicem ca iti bei cafeaua planuind nimicul. Sa zicem ca iti mai creezi un scenariu in care iti justifici inca o zi furata aici. Acelasi pumn de mai devreme, care de aceasta data isi atinge tinta, va genera un strigat asemenea celui de mai devreme. Aici insa prim planul il are surpriza. Strigi pentru ca esti surprins. Strigi pentru ca ai impresia ca ai fost depistat in timp ce iti analizai sacosa goala a sufletului.
Demonstratie incheiata.
Violoncelul isi continua mersul impleticit. Eu continui sa sug acadeaua cu hasis si sa imi imaginez durerea. Daca o pot simti cand nu este acolo, daca o pot face martora omului din mine, a esecului divinitatii mele, atunci inseamana ca o pot avea oricand. O pot simti si chema fara sa misc un deget. O pot gusta, sarata si groasa ca sangele, gros si tacut precum catifeaua. 21 de linii intrerupte pe un dreptunghi alb inseamana o parte din mine, una importanta si orice neavenit, orice OM, poate vedea asta. Ma poate vedea pe mine in timp ce imi sorb cafeaua planuind nimicul, gandind un scenariu in care imi justific inca o zi furata aici. Doar ca eu stiu. Eu astept. EU nu voi fi surprins.
Am o imperioasa nevoie de un mar verde...

No comments: